Gânduri de noapte scrise uneori ziua..

Final

>> 31 decembrie 2009

Mai sunt vreo 6 ore şi se duce anul ăsta. Pe cel care se apropie am să-l întâmpin nu. Doar în ideea că anul ce se săvârşeşte l-am aclamat în surle şi trâmbiţe printre alte câteva mii de fraieri ca mine într-o piaţă a depravatei capitale a Ţărilor de Jos, şi s-a dovedit a fi un an de căcat, mai de căcat ca 99,99 % din anii ce îi duc în spate. Aşa că 2010 am să-l "întâmpin" dormind, altfel spus mi se cam rupe că vine. Indiferenţa e cea mai bună dintr-un motiv extrem de simplu: atunci când ţi se fâlfâie e imposibil să fii dezamăgit.
Prietenilor le cer iertare în caz că am "reuşit" să îi supăr în vreun fel, iar voua, celor care v-aţi găsit timp să vă plimbaţi privirea peste rândurile scrise în ăst an, vă urez să petreceţi bine şi să aveţi un an bun. Şi nu uitaţi: niciodată nu e târziu să-ţi împlineşti visele (uitaţi-vă doar la al doilea clip). Vă-mbraţişez.





Read more...

Mă caut

>> 28 decembrie 2009

Ninge. Stau ca un copil, cu nasul lipit de geam, privind la fulgii care dansează în aer. Străzile se grizonează încet şi în curâd vor ajunge la albul pur din părul bunicilor. Maşinile înaintează timid, parcă cu grija de a nu strivi prea mult omăt sub roţi. Încet înaintează şi oamenii, cu umerii strânşi şi capul plecat. Par trişti de aici de sus de unde mă uit eu. Poate caută şi ei ceva, aşa cum fac la rându-mi. Mă caut cu toate că ştiu că m-am pierdut printre frunzele ruginii ale toamnei. Mi-am lăsat doar sufletul îngheţat, poate fiindcă venea iarna. Mă caut ştiind că n-am să mă mai găsesc... Mi-e trist că m-am pierdut.



Read more...

Back where you belong

>> 27 decembrie 2009

La timp de sărbătoare exerciţiul întoarcerii în timp spre momentele în care nu ştiam cum e să fii departe de prietenii de-o viaţă mă apasă pregnant. Dorinţa de a mă alătura lor în peregrinările cu colindul îmi zgândără liniştea fragilă a zilelor, iar neputinţa de a fi cu ei, aproape că mă doare fizic.
Ne urăm câte în lună şi în stele la telefon, ne îmbraţişăm virtual, dar nu putem să ne privim în ochi, n-avem şansa de a zgribuli împreună pe străzile ce ne duc de la o casă la altă, nici un pahar de vin n-avem şansa de-a ciocni.. Mi-e dor de o noapte de taclale, să-mi povestească despre ei, să le-mpărtăşesc frânturi din mine, să râdem, să bem, să ne comportăm ca nişte copii mari.. Anul ăsta mi-am zis că la anul voi fi cu ei, la fel cum şi anul trecut am sperat ca anul ăsta să fiu acolo, la fel ca şi cu un an în urmă, şi cu încă unul..
Zilele astea m-am simţit dezrădăcinat. Să fie trecerea anilor vinovată de dorul de "acasă", sau tristeţea traiului printre străini să mă-mpingă înapoi?





Read more...

Black-out

>> 21 decembrie 2009

N-au fost puţine momentele în care mi-aş fi dorit să arunc o privire în viitor pentru a-mi da seama cum se va răsfrânge un gest, o dorinţă,o hotărâre luată azi, într-un viitor nu neapărat îndepărtat. Şi mă mai întrebam când făceam exerciţiile astea, cam cum aş reacţiona dacă aş putea să văd peste timp. Corect, aici ar fi apărut o problemă elementară, şi anume ar fi fost necesar să ştiu cu exactitate dacă viitorul odată conturat mai îmi oferă şansa ca, în caz că nu îmi place, să schimb ceva la el.

Cu toţii avem momentele noastre de neâncredere, de frică crudă care parcă ne spintecă măruntaiele atunci când facem un lucru care ne-ar putea da peste cap viaţa. Şansa de a alege e şansă sau neşansă? Chiar alegem sau suntem doar roboţei pe şinele noastre care duc în acelaşi punct? Chiar stă-n puterea noastră să facem ceva sau doar urmăm o cale trasată de o putere mai presus de noi? Mai mult ca sigur că toţi cei ce nu au devenit încă plante sau nu suferă de suficienţa muşchilor lor, şi-au pus măcar odată genul ăsta de întrebări.
Şi dacă am primi răspunsul, împreună cu capacitatea de a privi în viitor? Ar fi carnaval pe străzi sau sinucidere în masă?
Ştiinţa că eşti marionetă iţi mai dă voie să ai vise?
Fără vise, oamenii pot exista?

De-a fost sau nu lungă introducerea am să las la aprecierea oricui. Fapt e că atunci când am prins de veste că s-a turnat un serial pe ideea asta mi-am zis că e musai să-l văd. Tot timpul mi-a plăcut să văd cum gândesc alţi oameni, normal, după ce am reuşit să mă definesc pe mine, să văd care sunt motoarele care le dau forţa de a înainta prin viaţă, care le sunt valorile şi peste ce ar putea trece fără vreo urmă de regret. Şi să văd cum reacţionează în situaţii limită, în momentele în care, forţaţi de viaţă, trebuie să facă ceva. Rămân oamenii de până atunci sau sunt îngenunchiaţi de-o hotărâre?

137 de secunde întreaga lume a rămas fără cunoştinţă şi fiecare individ şi-a văzut viaţa de fix peste şase luni. În momentul "stingerii" douăzeci de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. După trezire o lume întreagă era profet. Saltul în viitor era pedeapsă sau dar? Oamenii mai reuşesc să trăiască viaţa de zi cu zi normal, sau, după caz, încearcă să ajungă sau să fugă de acel viitor?

Dorinţa mea nu e de a vă povesti un film, ci doar de a vă spune că merită văzut, după părerea mea. Iar jocul cu propria viziune asupra vieţii la care vrând nevrând te-ndeamnă, merită jucat şi el.

Flash forward e numele serialului iar mai jos puteţi arunca o privire nu în viitor, ci doar peste trailerul lui.





Read more...

The end of choice

>> 20 decembrie 2009

Cum zilele trec în galop şi mă aruncă direct în braţele sărbătorilor, m-am gândit că măcar la spartul târgului ar fi drăguţ să-mi croşetez niscaiva planuri. Nu de alta, dar tot la spartul târgului am aflat că voi beneficia şi eu de câteva zile libere. Iar cum pe praful ăsta băieţii isteţi aleg să nu mai spargă banii rupându-se in figuri peste graniţe, am zis să mă bag şi eu în gaşca tocmai pomenită şi să mă orientez "agroturistic". Oare o fi o idee bună? Primesc sfaturi..





Read more...

Când soarele refuză să ne vadă

>> 19 decembrie 2009






Read more...

Noapte













O voce din spate mă întreabă:

- Se va vedea ceva?

- Păi, am zis că doar peste două zile ne întoarcem acasă...



Read more...

Plimbarea de dimineaţă

>> 18 decembrie 2009






Read more...

Trei cărări

>> 17 decembrie 2009

Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de inţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.

La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare, s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

După 7 luni sosi şi cel de al treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Cei doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul lui a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au intrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.
-Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi, că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni, că pentru fiecare pas înainte trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.
-Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale, că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl intrebă pe ultimul.
-Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare, că dacă privesc cu înţelegere viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte, că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce pot alege… iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.

P.S. Am citit un "post" al unei fete (http://denisasoare.blogspot.com/2009/12/vremea-lui-cupidon.html) şi mi s-a părut simpatic; la fel şi comentariile :)


Lady Gaga - Again again
Asculta mai multe audio Muzica



Read more...

Iarna din suflet

>> 16 decembrie 2009

Fulgii care mi se topesc pe faţă mă proiectează în trecut şi eu nu vreau. Încerc să mă ţin de ceva şi n-am de ce mă ţine, mă simt târât cu forţa în vremuri ce-au trecut iar eu vreau doar să fiu aici, plimbându-mi paşii prin zăpadă. Gândurile nu mă ascultă şi se-nmulţesc ameţitor, îmi urlă în cap în timp ce mă zbat să le alung de acolo, iar ele se sparg în mii, milioane de ţăndări care-mi rănesc prezentul. La dracu, ce-i aia prezent, trecut? Trecut nici nu există, e doar un fel de ecuaţie care să determine un sfârşit de drum, dar în realitate trecutul e prezent, prin gândurile care-l fac palpabil, prin ceea ce suntem ca rezultantă a oricărui gest făcut, a oricărui cuvânt rostit sau nespus vreodată... Mă uit cum ninge şi tristeţea mă gâtuie cu fiecare fulg care se transformă în apă după ce-mi atinge faţa iar apoi se usucă ca şi lacrimile de peste ani. Am alergat fericit în stradă ca să întâmpin iarna şi-acum mă-ntorc în casă cu capul plecat..



Read more...

Bârfă sau sex ?

>> 15 decembrie 2009

Dacă nu de mult vă povesteam despre curiozităţi în ale sexului, mă simt dator să dau o şansă şi celor care au probleme cu practicarea sportului ăstuia. Drept pentru care ciuliţi pavilioanele şi scrieţi pe hard.

Neşte băieţi dăştepţi de pe la Anglia, au decretat: Bârfa e la fel de sănătoasă ca sexul ! Uite aşa !

Zice băieţii ăştia că o "partidă" de bârfă îţi face viaţa mai frumoasă, ba mai mult, mai zice ei că studiul lor a demonstrat că taclalele şi bârfa au ca rezultat o viaţă mai fericită şi un psihic mai echilibrat... Ie-te mă...
Şi staţi că treaba nu-i chiar de lăsat în derizoriu, că jmecherii ăştia de englezoi şi-au tras în gaşcă şi niscaiva psihologi ca să ne explice mai uşor cam cum stă treaba: "Prietenii (că cică de bârfit se bârfeşte doar cu frenzii; se vede că nu-s de pe la noi - n.a.)ne fac să ne simţim bine, iar asta duce la eliberarea de substanţe endorfine care sunt nucleul fericirii naturale. Singura situaţie în care se mai produce această reacţie chimică de o asemnea intensitate este atunci când facem sex. În concluzie, sexul şi bârfa au acelaşi efect asupra organismului unei femei şi nu ar mai trebui să fie inclus pe lista lucrurilor care nu trebuie făcute."

Uitasem să vă zic că băieţii ăştia dăştepţi au făcut determinările astea de mare acurateţe şi precizie referindu-se exclusiv la femei: "76% dintre femeile chestionate au declarat că se simt mult mai vesele dupa ce-şi împărtăşesc probelemele prietenelor celor mai bune, iar 73% că se simt mult mai bine şi mai relaxate după ce se pun la curent cu bârfele de ultimă oră, scrie femalefirst.co.uk. 55% dintre femeile chestionate au recunoscut că ar avea încredere în cea mai bună prietenă să le aranjeze o întâlnire cu un necunoscut..."

Acum... băieţii ăştia or fi ei şcoliţi, calmi şi fumători de pipă, dar au zis-o pe asta mare şi i-au atribuit calităţile unei axiome, fără să se obosescă să vadă cam cum stă treaba şi pe la Românica. Că dacă ar fi purces măcar efemer pe minunatele plaiuri, se prindeau că pe-aici poporu-i mai jmecher ca prin alte părţi: pe aici bârfeşte tot vulgul, de-o fi bărbat ori purtătoare de fustă, cu prieteni sau cu cine s-o nimeri, aşa, just for fun, iar fetele din zonă se descurcă de minune şi fără încrederea în prietenele lor cele mai bune...

Dar ca să n-o lungesc prea mult cu vorba pe ziua de azi, nu informaţiile de mare angajament date de compatrioţii lui Sherlock Holmes m-au îmbiat să pictez frumoasele rânduri, ci o întrebare pe care mi-am pus-o stând strâmb şi încercând să gândesc drept: oare blazaţii ăştia cum îşi aleg "obiectele" de studiu? Stau ei aşa în faţa şemineului, adunaţi în grupuri de număr variabil, pufăind cu graţie în faţa unui pahar cu coniac şi spunându-şi: Mmm... Oare ce influenţă să aibă zborul unei buburuze la mai puţin de 17 centimetri de genunchiul drept al unui sculer-matriţer asupra psihicului, a liniştii lui interiaore?
Mă dau bătut, cercetătorii ăştia abili sunt mult mai dăştepţi ca mine, aşa că unde nu mă ştiu nu ma bag. Dar întrebări retorice ca să nu-mi amorţească creieraşul, încă-mi mai pun...

Concluzia nici nu e dificil de tras: fetelor, dacă n-aveţi cu cine, sunaţi o prietenă şi v-aţi scos !

Şi sărind de la una la alta în amintirea vremurilor când eram campion la şotron, vă impărtăşesc una din melodiile pe care am făcut vocalize în peregrinările mele din ultimul timp. Nu de alta, dar dacă tot vă povesteam cândva ce zic astrele despre scorpioni, ţin să fac o completare, esenţială cel puţin pentru scorpionul de mine: dacă la muzică nu ne potrivim... nu ne potrivim! Iar dacă-s mulţi ca mine, veţi rămâne cu prietenele voastre.. :)





Read more...

De pe site-uri adunate şi-napoi pe site postate

>> 8 decembrie 2009

20 de curiozitati despre sex

1. Zilnic, 400 de milioane de oameni de pe tot mapamondul fac sex, adica o persoana din 17. Mai mult, chiar acum in timp ce citesti acest articol, aproximativ 2000 de cupluri sunt implicate intr-un act sexual.

2. Primele prezervative  erau confectionate din intestine de animale sau din panza. In China secolului al XV-lea, prezervativele se produceau din intestine de miel sau din hartie uleioasa de matase, in timp ce in Japonia, erau realizate din carapacea broastelor testoase sau din cornuri de animale. Dupa secolul al XVI-lea, prezervativele erau cel mai  adesea confectionate din panza imbibata intr-o solutie chimica si erau uscate inainte de folosire. Materialul era taiat astfel incat sa acopere doar partea de sus a penisului si era legat cu o funda pentru a nu se deplasa.

 3. In India e mai ieftin sa faci sex cu o prostituata decat sa cumperi un prezervativ!

4. Barbatii se gandesc la sex, in medie, o data la 7 secunde.

5. In Indonezia, masturbarea se pedepseste cu… decapitarea!.

6. Cei mai tineri parinti din lume traiau in China si  aveau doar  8 si, respectiv, 9 ani.

7. Oamenii, delfinii si maimutele bonobo (inrudite cu cimpanzeii) sunt singurele specii din lume care fac sex de placere!

8. 85% dintre barbatii care mor de atacuri de inima in timpul unui act sexual, au fost prinsi inselandu-si sotiile.

9. 25% dintre femei cred ca banii fac un barbat mai sexy.

10. O persoana obisnuita isi petrece, intre 20 si 70 de ani, aproximativ 600 de ore facand sex.

11. Doar 1% dintre adulti nu sunt interesati de sex si nu au fost nicodata atrasi fizic de cineva. Pe de alta parte, un procent  cuprins intre 3 si 6% dintre adulti manifesta diferite forme de dependenta sexuala.

12. Hetero, gay sau flexibil? Studii recente au aratat ca femeile ar fi bisexuale prin natura lor si cu cat sunt mai excitate, cu atat isi doresc mai mult parteneri de ambele sexe. Intr-un alt studiu, femeile - fie ca se declarau hetero sau lesbiene - erau excitate in aceeasi masura de filme erotice, de barbati si femei. In opozitie, barbatii hetero se simteau excitati numai de femei, in timp ce barbatii gay, doar de barbati.

13. Sexul este cel mai sigur tranchilizant de pe planeta. Este de 10 ori mai eficient decat valiumul..

14.  Fumatul dubleaza sansele unui barbat de a suferi de o disfunctie erectila.

15. In anii de inceput ai medicinei, doctorii tratau femeile care sufereau de isterie inducandu-le orgasme - serviciu era poreclit pe atunci “masaj medical”. Incepand cu anul 1930, aceasta tratament a fost abandonat in favoarea psihoterapiei.

16. De ce fac oamenii sex? Un grup de cercetatori americani au realizat un catalog cu toate motivele pentru care fiintele umane fac sex si au gasit nu mai putin de 237 de temeiuri distincte. Printre cele mai frecvente 10 motive, barbatii si femeile aveau 8 in comun. Singura exceptie notabila a fost “mi-am dat seama ca il/o iubesc”. Acest motiv a ocupat locul 9 in topul femeilor si doar locul 17 in clasamentul barbatilor.

17. Sexul regulat - cel putin o data pe saptamana - poate contribui la dezvoltarea fertilitatii la femei pentru ca reguleaza hormonii si tiparele menstruale.

18. Transpiratia masculina contine androstadienona – o substanta care declanseaza excitatia la femei. Compusul a fost utilizat si ca ingredient in parfumurile barbatesti.

19. 30% dintre femeile de pe 80 de ani mai au relatii sexuale cu partenerii lor.

20. Sarutul frantuzesc este o rarirate in lumea vie. In afara de oameni,doar o specie de papagali il mai foloseste ca preludiu pentru imperechere. Dupa ce pasarile isi deschid ciocurile si isi ating limbile, masculii isi scuipa pranzul pe pieptul femelei.



Read more...

De la horoscop citire

>> 7 decembrie 2009

Doamne, ce plictiseală. Nu de mult m-am trezit și m-am apucat să "frunzăresc" internetul de ceva noutăți. Alegeri, bla bla bla, rezultate exit-poll, alegeri, câștigător... Ho bre, că mă doare inteligența de la atâtea știri pe tema asta..

Ha ha ha.. Un baner imi face cu ochiul și-mi zic că a trecut ceva vreme de când nu mi-au mai povestit astrele ce va fi cu mine. Cu 2009 fiind total lămurit, nu am ceva mai bun de făcut decât să sper că 2010 nu-i va semăna, nu de alta dar...

Tinerii ăștia de la eastrolog mă fac să zâmbesc; cică nu va fi chiar o catastrofă ca anul ce se încheie. În afara faptului că s-ar putea să o dau rău în bară cu sănătatea, cică e de bine. Ba mai mult, zic ei că am eu ceva scheme în program și fentez și problemele de sănătate.
Dar cel mai fain pe pagina cititorilor în astre e caracterizarea unora de ăști ca mine. Și n-am cum să mă abțin să nu v-o fac cunoscută și vouă, că ar putea fi folositoare: să vă țineți departe de ei că, cică, mușcă :)

"Barbatul Scorpion poate fi recunoscut dupa privirea sa fixa, patrunzatoare, misterioasa si fascinanta, o privire care ar putea hipnotiza si serpii. El adopta stilul enigmatic atunci când nu este perfect stapân pe situatie, când înca tatoneaza terenul.

Barbatul Scorpion are o inteligenta penetranta, care merge dincolo de aparente, si o exceptionala intuitie, care îl face sa ghiceasca intentiile ascunse ale interlocutorului. Este extrem de tenace, iar daca si-a pus ceva în minte, va uza de orice mijloace pentru a-si atinge telul. Privind atent, vei descoperi însa ca straduintele sale de a reusi nu vizeaza puterea sau banii, ci sunt nascute, de fapt, dintr-un fel de întrecere cu sine însusi, din dorinta lui de autodepasire.

Barbatul Scorpion poarta aproape întotdeauna în suflet o rana de un fel sau altul, o problema emotionala sau sexuala, un conflict sau o frustrare greu de rezolvat. Dispune de o profunda sensibilitate si de un "feeling" iesit din comun, iar curentii emotionali dinauntrul ori din jurul sau îl afecteaza cu usurinta. Este lesne de ranit, susceptibil în ceea ce priveste sentimentele celorlalti, adesea singuratic si motivat de o nevoie aproape vorace de a avea o viata relationala. Barbatul Scorpion cauta însa o uniune profunda, indestructibila. Din acest motiv, este foarte atent cui îi permite sa patrunda în câmpul sau psihic.

Mânat de sexualitatea sa puternica, de libidoul sau de exceptie, barbatul Scorpion va avea probabil multe experiente amoroase. Vai, însa, de femeia care nu reuseste sa se ridice la standardele exigentelor sale, care nu-i poate câstiga respectul, pentru ca el va avea tendinta de a o tortura psihic, de a o chinui prin accese de ura si pasiune, crize de gelozie sau jocuri subtile "de-a victima si calaul". Barbatul Scorpion cauta femeia initiatoare, sublima, care sa-l ajute sa atinga divinitatea, ca în practicile tantrice de cea mai pura sorginte.

Doar femeia alcatuita din acelasi aluat ca si el, sau cea care îi va fi inteles perfect mecanismele interioare, va fi suficient de bine înarmata pentru a rezista alaturi de el.
"

Hmm, păcat că nu ninge. Mi-ar fi plăcut să-mi târăsc pașii prin zăpadă. Ce iarnă o fi și asta? Apropos, la mulți ani de Moș Nicolae; sper că ați fost cuminți și ați primit ce vă doreați. Eu mă duc să mai ascult orașul noaptea, voi ați face bine să vă culcați... Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea așa.. Noapte buna copii :)









Read more...

Lehamite

>> 6 decembrie 2009

Mi-e lehamite de perioada asta plină de abureli în care toată lumea promite orice doar ca să ajungă la cașcaval, fără vreo urmă de mustrare de conștiință că toate promisiunile astea sunt doar minciuni sfruntate menite să servească unui scop. Mi-e lehamite de micinoși și de cei care promit fără să-și țină promisiunile. Noroc că azi, într-un fel sau altul, se va termina.

M-am născut dintr-o speranță a mamei că va avea o fetiță. Mai avea un băiat și își dorea mult o fată, dar am apărut eu.. Mă întreb dacă toate dezamăgirile de care am avut parte în viață sunt un soi de pay back.. Pentru dezamăgirea mamei..

Am avut eu o ideea fixă de la un moment dat în care am început să pricep ceva mai mult din ce înseamnă să faci, pentru un timp, umbră pământului, și anume să spun ce mi-e prin suflet și prin minte, fără să mint. Și mi-am mai zis că nici promisiuni n-oi face știind că n-am să le respect. Cu riscul de a supăra pe cei din jur, cu riscul de-a nu fi pe placul lor, cu riscul de a pierde de multe ori. Am mai avut și nebunia de a cere același lucru celor ce mi-au fost aproape..

Am revăzut aseară Nașul; o lecție de viață sau mai bine spus de supraviețuire. Supraviețuire prin reguli simple: pedepsește trădarea și minți dacă foloseste scopului. Frumos film, triste concepte..

Îmi închid ochii și fac un exercițiu de imaginație în care încerc a-mi contura viața ducând de nas pe unii și pe alții. Mi-e clar că aș fi avut de câștigat pe toate planurile: social, personal, în afaceri, la servici. Doar că ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu o constantă senzație de greață...

Nu de mult o prietenă îmi spunea: "Oferă-ți un timp doar ție și încearcă să iei decizii pe care nu le vei regreta. Dar indiferent ce vei face, am o rugăminte: nu strica relația ta cu tine; e cea mai importantă!"

Așa că, indiferent cât aș putea să câștig, am să fiu catâr ca și până acum, și am să-mi păstrez fixurile. Nu de alta dar nu ar fi un schimb pe care să-l apreciez: eu contra beneficiilor din abureală. Și nu-i așa?: nu există o altă soartă, decât cea pe care ne-o facem singuri.

Hai, să fiți iubiți!





Read more...

Talentul manipulării

>> 4 decembrie 2009

Fiecare dintre noi s-a întrebat măcar o dată în viață cum de am cheltuit atât de mulți bani pe cine știe ce prostie cumpărată, cum de am acționat într-un anumit fel atunci când am fi vrut să facem altfel, sau, ca să fiu mai concis, ne-am întrebat cum de ceva sau cineva a reușit să ne seteze mintea pentru a avea un comportament în neconcordanță cu dorințele noastre.
Ar putea părea complicat, dar în fapt nu e chiar așa. Lucrurile se rezumă la știința unora dintre noi de folosire cu grație a tehnicilor de manipulare, iar de cealaltă parte, la incapacitatea noastră într-un anumit moment de a realiza că suntem manipulați.
Nu e nici un secret că tehnici de felul ăsta s-au folosit de când lumea și pământul, într-o primă fază empiric, ca mai apoi să ajungă la rang de artă. Ei, și dacă-i artă, începe să-mi stârnească interesul...

Pe vremea naziștilor, de exemplu, se foloseau la greu imaginile subliminale, introduse atât în filmele de propagandă cât și în cele ce se doreau a fi artistice, rezultatul fiind, normal, același: crearea unei convingeri în mintea privitorului, convingere de multe ori la polul opus al gandirii de până atunci a persoanei respective. La modul de abordare mai dură există și tehnici strict manipulatoare ca hipnoza și programarea neuro-lingvistică care permit ocolirea comportamentului rațional al unui individ, pentru a accede direct la comportamentul inconștient al acestuia…

De unde mi-a venit să scriu despre așa ceva? De la confruntarea de aseară dintre cei doi conaționali doritori să câștige alegerile din 6 decembrie. Dacă aș fi vrut ca să îi ascult pur și simplu, mai mult ca sigur că senzația de deja-vu m-ar fi lovit în mai puțin de 5 minute...Și poate că nici nu m-aș fi întrebat de ce unul dintre ei vrea să facă atâtea lucruri mărețe de-acum încolo când a avut atâta timp să le facă până acum, și nici de ce celălalt, care la rândul lui a jucat în același teren al puterii, crede că potența într-ale înfaptuirilor stă în numele de președinte...

Recunosc că am privit ca la un spectacol de iluzionism dorindu-mi să văd un show al manipulării făcute cu talent. Că doar ideea ce stă la baza unor alegeri e extrem de simplă: să-i faci pe oamenii cu ștampila în mână să creadă că lupta pe care o duci tu e și lupta lor... Aproape că-i nostim. Că doar 20 de ani de exemplificări la ce o fi buni?

Clar mi-e în ziua de azi că show-ul nu a fost show iar talentul s-a ascuns într-atât de bine încât mie mi-a fost imposibil să-l reperez. Am aflat încă o dată cât de bine ne va fi și sunt sigur că voi mai afla o dată-n plus la următoarele alegeri după astea... Am aflat și că oriunde te-ai plimba prin țara asta nu merită să investești în aparate de filmat sau fotografiat că oricum sunt binevoitori care iti vor oferi o poza să ai amintirea vie a locurilor prin care-ai trecut, și-am mai învățat cum se jură cu mâna pe Biblie...
Mai bine nu aș fi învățat...



Read more...

20

>> 2 decembrie 2009

1989 - 2009... Nici mai mult, nici mai puțin; fix 20 de ani au trecut de la revoluție.
Țin minte ca ieri cum mă uitam la televizor și nu-mi venea a crede că se întâmplă, nu-mi venea a crede că românii au reușit să-și ridice capul din pământ și să-și zbiere dorințele...

20 de ani în care mi-am făcut planuri, și vise, 20 de ani în care s-au dărâmat... și visele, și planurile...

La finele săptămânii cei care mai au puterea să creadă că ceva se va schimba, vor mai făptui o dată-n plus exercițiul democratic al votului.
În imagini puține, nu cu mult peste trei minute, se poate face o scurta rememorare a anilor ce au trecut, a oamenilor care ne-au "cârmuit"...



Tu ce faci duminică?



Read more...

Auuuuu...............

Mă uit în jur, și asta nu e o glumă imbecilă, și vad prea mult roșu pentru cât aș vrea... E sânge, al meu, care a țâșnit ca în filmele alea proaste la care refuz să mă uit, după ce în tâmpenia mea am încercat să desfac o conservă de pește cu un cuțit prea tăios... Fuck, fuck, fuck... De ce scriu? Ca să-mi mut mintea de-acolo! E clar că nu e o idioțenie faptul că al nostru creier nu are chef să proceseze două dureri în același timp. Dar, oricât de curios aș putea să par, credeți-mă că nu am vrut să văd cum îmi arată oasele pe sub piele... Auuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!



Read more...

N-aduce anu'...

>> 1 decembrie 2009

Da, da, nu vreau să plictisesc pe nimeni cu știința mea în ale proverbelor... Ați citit titlul și v-ați edificat!
Dar hai să încep cu începutul. Debutul ăstei zile în afara faptului că m-a făcut să mă întreb ce a fost în mintea mea când mi-am ales formidabilul job în care prestez, nu dădea nici un semn că-mi va aduce ceva nou în viață. Și totuși...

Am făcut ochi cu greu, și, probabil cu o față lipsită de gânduri, mi-am căscat ochii înspre telefonul care-și urla alarma... Mare lucru nu am înțeles în primele secunde, dar apoi mi-am adus aminte că e ziua lu' națiunea și eu am fost desemnat să aduc prin eter ceva din minunatele manifestări dintr-un anumit colț de țara... Am țâșnit cu viteza melcului spre duș iar apoi cu cheful câinelui de a linge sare am urcat în mașină... nu chiar după ce am ieșit de la duș...

Cât de frumos au ba a fost pe la Alba Iulia, dacă erați așa de curioși ar fi ajuns să vă deschideți televizoarele, iar eu nu am nici un chef să vă spun chestii care le-ar putea afla oricine. Spuneți-mi cum vreți, cu condiția să nu mă înjurați pe blog că renunț brusc la prietenia ce nu ne leagă...

S-a făcut relativ târziu când am ajuns din nou acasă, mi-am turnat un whisky nașpa ca să închin pentru ziua nației (nașpa fiindcă nu aveam unul mai bun, nu fiindcă nu merita evenimentul), mai frec mâța mițel în stilu-mi caracteristic când sună telefonul. Mi-a atras atenția, nu de alta dar la cât de sociabil sunt și luând în considerare și alte chestii recente, e lucru rar... Unknown number... În gândul meu mi-am spus "Ia mai date-n...", dar curiozitatea m-a împins să răspund... Nu era legătura proastă, doar că jmecherul de la capătul celălalt de linie avea un glas de mi-am zis că o viată a servit la micul dejun numai scaieți...Și mârâie ceva în engleză, ba nu, în americană, de baltă, de lac, de ocean sau de ce o vrea el să fie, mai mult un esperanto pentru urechile mele gingașe... Noroc că și eu am invațat limbi străine când eram la pescuit, adică pe baltă, și cred că ceva am priceput din ce încerca să exprime. Partea cu "La mulți ani!" am prins-o din prima, dar de ce mușchii mei îmi zice asta, mi-a luat ceva clipe de frecuș al neuronilor, și mi-a ieșit: cică pentru ziua noastră, a românilor... Îi zic că merci, gândindu-mă la toate radiourile care au în program glume de mare rahat și la toți prietenii mei care și-ar dori să mi-o tragă azi, dar jur că nu mi-a ieșit nimic. Îmi zic că-l las pe ăla să abereze cât vrea, să-și facă numărul, și m-oi prinde eu într-un final...

Buei, știți care-i șmenu? Eu nu m-am prins, el a zis cuvinte care m-au pus pe gânduri, și nici mai mult nici mai puțin mi-a propus un job, ca să mă exprim la fel ca el, undeva la dracu'n praznic pe harta lumii ăsteia, și totul doar fiindcă ce am făcut eu după ce m-am trezit în dimineața asta a ajuns în fața ochilor lui... Mi-a dat date de contact, tot ce mișcă, ca să mă conving că nu e o glumă proastă. Mi-a dat si-un dead-line...

Dar, ca să fiu și eu ca o reclamă de acum câțiva ani de la MTV, am sa vă spun că postul ăsta l-am scris doar pentru a mă lăuda că am început să scriu o carte... Despre ce? Vă spun în cazul în care o și duc la capăt! Până atunci, luați de aici o melodie care mă face să mă gandesc serios la oferta mâncătorului de scaieți; așa-mi închipui eu că se cântă pe-acolo...

By the way, La mulți ani!!! compatrioții mei de azi! E 1 Decembrie!


JULIO IGLESIAS - Ella
Asculta mai multe audio Muzica



Read more...

Vrei să ştii când vei muri?

>> 28 noiembrie 2009

Stăteam și eu liniștit și îmi sorbeam cafeaua de dis-de-la-amiază într-o cârciumă ce m-ar putea desemna drept clientul anului, când apare un coleg de breaslă și se așează maiestos la masă. Nu i-a luat mult până m-a pus în temă cu politica externă, aia internă, alegeri, lovituri sub centură și atât de prea multe altele... Normal, presărate de cimilituri de genul "Ce nu domini te domină" sau "În viață ai două șanse: să fii într-o echipă sau să faci parte din turmă" ...
Când a plecat mă simțeam atât de în urmă la capitolul viața de azi și problemele ce o sufocă, încat am pus mâna pe telefon și m-am teleportat de urgență în lumea internetului, mai precis în zona de news. Așa m-am prins și eu că 9 tări din UE au ieșit cu succes din criză, normal, nu și a noastră țară, că a fost nasol că două pițipoance de pe la Holiud au apărut imbrăcate la fel la o reuniune de fițe, și câte și mai câte altele. Că m-am simțit mult mai cult, înalt, frumos și bogat e una, dar un baner de pe un site m-a făcut să cred că pot fi un vizionar în ale vieții mele, sau mai exact în ale finalului ei. Și cum uneori sunt o curioasă mică, am dat repede click pe banerul ce mă-ntreba de vreau să știu data exactă a morții mele... Nu c-aș avea idei întunecate, dar mă-nțelegeți, în o atare zi se spune că aduce noroc dacă esti frumos îmbrăcat, parfumat, frezat, bărbierit, ce mai, ca la o întâlnire memorabilă...

Cu viteză se deschide pagina cu pricina și mă simt stimulat de salutul, întrebarea și îndemnul bine țintite: "Bine ai venit! Vrei să ştii când vei muri? Verifăcă cât timp mai ai?" Am îndrăznit să scriu exact cum apare pe site, cu cuvinte pictate aiurea și semne de întrebare puse de-a-n boulea, ca nu cumva să alterez conceptul original...
Treizeci de întrebări de mare angajament, bag răspunsurile cu maximă atenție ca nu cumva să greșească megaștiutorul câteva minute în minus la minunata mea viață, ajung la ultima curiozitate manifestată de secretara lui tanti cu coasa, răspund, și, și, și... Mă desumflu! Păi asta-i discriminare! Adică... un băiat simplu ca mine, fără bani și fără celular nu are dreptul să știe când dă colțul? Se pare că nu! Cică dacă sunt într-atât de pretențios încât să aștept și un răspuns după ce mi-am pierdut timpul răspunzând la toate stupiditățile, trebuie să bag 6 eurași în contul mătușii cu secera, că altfel rămân la fel de neinstruit în problemă... Ideea e că m-a cam pălit criza în freză și oricum n-am văzut atâția bani la un loc în viața mea, așa că mai am ceva răbdare, că un lucru e sigur: cândva am să aflu și data exactă, doar că nu am să am cum să v-o comunic și vouă... :)

Voi, cei mai bogați și mai curioși ca mine, tastați și... mai vedeți voi: http://longevitycal.com. Baftă!



Read more...

..fără nici un cuvânt

Read more...

De prânz

>> 27 noiembrie 2009

Dacă ni s-ar cere să dăm un verdict fără să stăm prea mult pe gânduri asupra ordinii naturale dintre răspuns și întrebare, mulți, foarte mulți dintre noi cred că am zice răspicat: normal, prima e întrebarea după care vine răspunsul ! Și nici măcar nu am greși flagrant. Doar că de multe ori primim răspunsuri fără a pune vreo întrebare. Iar în cazul meu, când se întâmplă asta, răspunsul îmi generează întrebarea care la rândul ei dă naștere la un răspuns, de data asta, al meu. Seamănă cele două? Care e mai bun din ele, mai apropiat de adevăr?

Yep, puteți să-i spuneți filozofia de vineri înspre prânz... Hai, să aveți un week-end așa cum sperați voi să fie.



Read more...

Îmi pare sau nu rău ?

>> 26 noiembrie 2009

Cu ceva timp în urmă o dragă prietenă de-a mea îmi indica două filme care ar merita să fie văzute: Inglourious Basterds și My Sister's Keeper. Îmi vine să zâmbesc când mă gândesc că în peregrinările noastre prin cinematografele din București, filmele la care am fost împreună au fost unul mai prost ca altul... Asta neavând nici o legătură cu faptul că, în mare parte, avem gusturi asemănătoare în materie de arte vizuale.

Quentin Tarantino cu ușoara lui nebunie specifică a reușit încă o dată să mă țină în fața unui ecran mai bine de două ore și jumătate fără să am nici un regret că am fost acolo. Stați liniștiți, nu am nici cea mai mică dorință de a mă erija în vreun critic de film, dar colonelul Hans Landa face spectacol, iar ca tipologie umană, e demn de studiat.
Dar nu despre ticăloșii lipsiți de glorie mă simt atras să scriu. Oricum n-am de gând să scriu prea mult și totuși...

Încă mă întreb dacă mă bucur că am văzut My Sister's Keeper sau aș fi preferat să nu știu de el... Nick Cassavetes, același regizor care a făcut și The notebook - un film pe care l-aș revedea oricând - s-a implicat și mai mult în această ultimă peliculă a lui, fiind și unul dintre scenariști. E un film al deciziilor, greșite sau bune, depinde din ce parte vrei să le privești, e o lecție dură, e o poveste greu de digerat, sau cel puțin, greu digerabilă pentru mine. Faptul că m-a făcut să-mi curgă lacrimile într-un moment în care am crezut că lacrimile mi-au secat, nu m-a ajutat de loc. Încă mă intreb ce aș fi preferat: să știu sau nu de el? Dar ca multe din întrebările ce-mi bântuie mintea, azi e tardiv...

Nu vă dau nici un sfat. Dacă vreți să-l vedeți au ba, e decizia voastră! Să auzim doar de bine..



Read more...

Eram mai simpatic în zori...

>> 24 noiembrie 2009

De-ar fi să mă iau după tot ce se vrea presă, indiferent de care e ea: scrisă, vorbită, văzută, binară și care cum i-o mai place să le numească, există două probleme existențiale ce zguduie societatea românească: turul doi și revelionul !
Hai bre, mă leși?
Turul doi va aduce fix ce-au adus toate tururile la un loc sau luate în parte de vreo 20 de ani încoace, că doar n-o fi ăsta mai cu moț și pe principiul "ľa vremuri noi, tot noi", continuarea va fi aceeași, adică dezvoltarea conceptului democratic conform căruia "unii sunt mai egali ca alții"!
Cât despre revelion... nici nu știu ce să zic... Fiind o țara plină până la refuz de oameni cu mari virtuți, se pare că nu vrem să încălcăm o lege fundamentală a traiului pe aceste meleaguri potrivit căreia când țara arde pe noi ne doare-n bască (că doar n-om fi cu toții babe ca să ne pieptănăm)!
Stați blânzi și nu-mi săriți la beregată, nu de alta dar s-au înscris alții înainte, că nu-i dorința mea să dau cu pietre în ceea ce înseamnă publicitate, că m-aș duce și eu la vale o dată cu ea, dar prea mi s-au ros urechile și inroșit ochii de câte ori am auzit ori văzut slogane și imbolduri unele mai imbecile ca altele. Iar alții, băieți aparte, au prins de veste că există întrebări retorice, drept pentru care le și folosesc...
... scuzați-mă, îmi cer iertare că m-am oprit o clipă din scris, dar m-a pălit emoția și îmi ștergeam o lacrimă... Bleah !...

Băi întrebăcioșilor, împingătorilor de la spate, binevoitorilor, ofertanților sau cum vor mușchii voștri să vă mai spun, pe mine m-ați pierdut cu textele slabe și de convins sunteți pe cale, pe cale să nu reușiți vreodată. Noroc că-s unu' și nu vreun soi de eșantion reprezentativ, că atunci chiar ați fi mușcat-o rău...
Recunosc spășit, îmi place și mie să fac parte din gașca celor cărora li se fâlfâie de ce se întamplă în jur, și economic ori ba, calculat sau nu, dacă mi-o tuna să ma car la schimbarea anului ăsta cu următorul la fel de doi lei la enșpe mii de kilometri pe vreo plajă insorită, fix aia am să fac. Iar dacă m-o lovi dorința să îngheț cu schiurile în picioare pe vreo pârtie părăsită, iată că v-ați prins: acolo am să fiu. Și dacă lenea îmi va dicta să stau acasă, acasă va scrie pe fruntea mea. Dar jur că nu mă iau după nici una din ofertele extraordinare sau lozincile promovate de "dumneavoastră" cu atâta sârg. De ce? Fiindcă m-ați plictisit!

Cât despre voi cei ce vă pierdeți timpul cu rândurile mele, dacă aveți chef spuneți-mi cum arată planurile voastre, poate îmi dați o idee...



Read more...

Pe cai, vitejii mei :)

>> 23 noiembrie 2009

Un mai tânăr prieten de-al meu mi-a zis nu de puține ori că pentru el fiecare dimineață e un soi de pregătire de luptă, luptă care începe odată cu ieșirea pe ușă.
Mi-a plăcut tot timpul ideea, la fel cum îmi place că a început o nouă săptămână. Cu prea mulți kilometri de parcurs, cu destui oameni care nu-mi zic nimic de întâlnit, cu draci și nervi dar... e o nouă săptămână!
Probleme de rahat există în permanență așa că alea nici nu mai merită multă atenție, dar ca-n orice, există amănunte, iar ele fac diferența.
Acum îmi cer scuze dacă par a vorbi codificat, dar eu mă ințeleg așa de bine... ceea ce vă urez și vouă! Ha ha ha... Nu să mă înțelegeți pe mine; doar pe voi!
Hai, să avem cu toții o săptamână debordantă în genialitatea ei ! :)





Read more...

Doar o piesa

>> 21 noiembrie 2009





Read more...

Atinge-mă !

>> 18 noiembrie 2009

Mă-ntreb la ce îmi folosește blogul ăsta și-mi spun că e un fel de comunicare unilaterală, ca să nu mă apuce vorbitul de unul singur și să mă adune ceva băieți de pe stradă c-o ofertă generoasă de cazare fără plată într-un așezământ în care la cămăși mânecile sunt ceva mai lungi... Acum să nu trageți pripit concluzia că mă ucide dorul de a povesti de dragul poveștilor, că ați da-o cu oiștea în gard. Dar cum mă doare mintea de cât se zbate săraca să găsească soluția unei minime normalități în viața mea, soluția la un strop de liniște, îmi vine să îmi mai mișc degetele pe taste, din când în când, fără pretenția de a emite judecăți de valoare. Și la urma urmei, îmi scriu mie, și-apoi cu mirare citesc cele scrise când ulterior deschid frumosul blog, cam cu aceeași mirare și bucurie cu care își citea Mr Bean felicitările ce și le trimitea de unul singur de sărbători.
Auci, apropos, vin sărbătorile... Trebuie să cumpăr și eu ceva vederi ca să am ce primi de Crăciun și Anul Nou ! Vedeți la ce-i bun scrisul? Tastezi și-ți vin idei de cum să faci ca să atingi fericirea supremă. Cu toate că, dacă mă gândesc bine, nici nu știu cu ce se mănâncă aia. Poate nu mi-am luat carnet pentru ea sau poate ar fi trebuit să dau ceva examen... Sau poate trebuia să dau șpagă destinului... N-am idee și azi nici nu-s dispus să-mi caut răspunsuri!
De la cap și pân' la coadă, m-am apucat să pictez minunatele fraze după ce m-a rupt oboseala în așteptarea finalului unui film. Ei na, mă scuzați, recunosc ca îl vad a doua oară. Că și el, domnul film, și eu, cel ce mă-nclin, suntem ceva mai vechi prin zonă drept pentru care ne-am permis să facem cunoștință cu ceva jde ani în urmă. Partea tristă în șmecheria asta e că pe cat de mult mi-a plăcut prima dată, pe-atât de tare era să-mi rupă fălcile din cauza căscatului de data asta. Poate am devenit eu insensibil sau poate mi s-a rupt coarda ce mi-a vibrat atunci, dar bag mâna în foc că-n tinerețe erotismul filmului și-a pus amprenta în mintea mea, pe când acum, căutând doar ideea, mi-am zis că realizarea e cam un fâs. Altfel, ideea în sine, o găsesc interesantă și demnă de luat în seamă.
Dar vai, din nou greșesc și-mi uit bunele maniere.. Orchid... Wild Orchid ! Despre el e vorba.
Revenind la ideea de care ziceam, e expusă într-un simplu schimb de replici, și alea scurte:

-Atinge-ma, glasuiește domnița.
-Îmi este doar frică... că vei dispărea, zice masculul.

În cazul în care n-ați priceput unde e șpilu', vă rog din suflet să nu mă întrebați pe mine. Nu de alta, dar răspunsul m-ar întrista prea tare...

Și fiindcă filmul, pe undeva, conține ideea de iubire, ascultați o piesă găsită de mine azi. Ar putea să vă placă.




P.S. Dacă simțiți nevoia de a arunca o privire în voi, citiți rândurile Gabrielei de pe blogul lui Octavian Paler (http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/puterea-de-a-indraznide-a-credede-a-iubi-fara-masura/). Da, acel Octavian Paler care spunea: Voi care după ce vă întoarceți acasă, și după ce ați închis ușa spuneți "Bună seara", voi nu știți ce înseamnă să intri pe o ușă tăcând.(Singurătate) Noapte bună.

Read more...

Propozitia de dimineata

>> 17 noiembrie 2009

Unele lucruri pot fi spuse in fel si fel, iar modul in care un prieten a ales sa-mi transmita in dimineata asta o "imbarbatare" m-a facut sa zambesc.
Povesteam de una alta, chestii fara importanta de genul "pe la voi e soare sau ploua?" si dupa cateva minute de batut apa in piua imi zice:
- Daca e sa ma iau dupa glasul tau, nu pari a fi chiar bine. Si uite, nici nu am sa te intreb nimic. Dar stii ce? Nimanui nu-i pasa daca esti trist, asa ca la fel de bine ai putea sa fii vesel. Ce zici, nu-ti convine?

Multumesc prietene pentru zambetul din zori :)



Read more...

Picuri

>> 15 noiembrie 2009


Ma uit pe geam si ploua. Apasat, tomnatec, fara dorinta de a se opri. Imi place ploaia si m-as uita la ea la nesfarsit. Si sunetul picurilor ce se lovesc de-o streasina imi place.
Incerc sa-mi dau seama de ce m-am trezit. Stiu, e deja amiaza, si nu am nici un raspuns. Ca sa ma uit la ploaie? Oare sa ies din casa si sa o las sa se joace prin parul meu, sa-mi racoreasca fruntea? Mai demult as fi fost de mult in strada, azi parca ceva ma opreste. Parca un motoras s-a stricat si m-am stricat si eu odata cu el. Motorasul care imi facea vant spre inainte, care ma ajuta sa stiu de ce ma trezesc.
Azi de ce m-am trezit?




Read more...

S-au dus..

>> 14 noiembrie 2009

A murit si Dinica... A plecat pur si simplu de printre noi, in aplauzele a mii de oameni, asa cum a fost obisnuit pe scena. Cortina s-a lasat in urma lui si noi am ramas spectatori fara spectacol, mai saraci si cu o sansa in minus de a zambi, fara omul spectacol care a fost Gheorghe Dinica...

Anul asta a fost un an negru, prea multi oameni de valoare ne-au parasit, si inca multi oameni obisnuiti, asa ca noi, s-au dus si ei.

Nu de mult am gasit o piesa care ma obsedeaza de cand am dat peste ea, a singurului cantaret care a ajuns pe locul intai intr-un top american cu piese cantate in germana, Falco. La vremea cand a sfarsit intr-un accident rutier, presa straina scria:

"Falco, a classical music wunderkind-turned-two-hit wonder, died in a traffic accident Friday in Santo Domingo, Dominican Republic two weeks shy of his 41st birthday.

The Austrian musician, born Johann Holzel, emerged in 1982 with the synth-heavy Top 40 smash "Der Kommisar" and then re-emerged four years later with the equally-poppy, No. 1 hit "Rock Me Amadeus."

According to AP reports, Falco suffered a fatal head injury when his sport utility vehicle Mitsubishi Pajero collided with a bus as he was pulling onto a highway near the resort of Puerto Plaza.

Although Falco had few hits in the U.S., the prodigal artist recorded more than ten albums (not including various "best of" and "remix" packages) during his career and was believed to have just completed a new record prior to his death."

Odihneasca-se in pace !







Read more...

Poate

>> 13 noiembrie 2009

De doua zile incoace ma trezesc de parca as trai viata altcuiva, in nici un caz a mea. Ma uit in jur si parca ma simt strain in propria casa, parca si masina e prea mare si ma simt stingher in ea, colegii parca-i stiu dar totusi nu ii cunosc, orasul e cel in care traiesc de mult si totusi par sa nu il fi vazut inainte.
Ma uit in oglinda, parca sunt eu, dar nu ma recunosc, inchid ochii si ma uit in mine si nu gasesc decat un gol...
Astazi e 13, "lucky number thirteen", iar eu nu ma simt norocos. Poate e din cauza ca am mai pus un an in calendarul vietii mele si l-am aniversat departe de tot ce iubesc, poate e fiindca vin sarbatori ce nu le voi sarbatori, poate e din cauza toamnei care imi imprumuta din tristetea ei, sau eu ii imprumut ei din tristetea mea... Sau poate e fiindca nu mai pot zari mai departe de bariera zilei de maine... Poate...



Aici m-a prins ziua mea. Arata aparte, berea era buna, mancarea servita pe o terasa de la 3200 m era ok si ea, doar ca sufletul nu-mi era capabil sa simta ceva din frumusetea din jur. Dar, vorba cuiva: "Smile, even if it's a sad smile, because sadder than a sad smile is the sadness of not knowing how to smile"...








Read more...

Ce-am mai facut

>> 11 noiembrie 2009

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris un cuvant pe blogul asta. Ce am facut intre timp? Am trait. Si agonie, si extaz. Am ras si am plans. Si am fost si fericit.
Ce fac acum? Plang si rad. Dar daca v-ati facut griji pentru mine, sa fiti linistiti, sunt bine :)

M-am gandit sa las mai mult imaginile sa vorbeasca si mai putin sa vorbesc eu. Candva, in noapte, ii spuneam unui OM ca mi-as dori ca imaginile sa poata pastra in ele si sentimentele din momentele in care sunt create. E unul din visele mele. Si am mai multe vise. Se va transforma vreunul in realitate?




Asa a aratat dimineata mea de azi. Dintr-un oras in care visez sa traiesc...
Ce-am simtit in momentul acela? Ca undeva, in timp, daca ne e scris sa fie asa, visele se vor implini...

Read more...

Dis de..

>> 18 octombrie 2009

Mda.. Hai sa zicem ca trezitul cu noaptea in cap nu face parte din sporturile mele favorite.. Dar daca-i musai, stiti cum e... Insa, ca-n orice lucru, exista si o parte buna. Lipsa prostilor de pe strada, sau cel putin diminuarea numarului lor, ar fi una. Faptul ca ajungi in secunda doi acolo unde-si doresc muschii tai, ar fi alta. La cafenea poti sa juri ca tu esti patronul, caci te afli acolo doar tu si angajatii. Doar la fabrica de vise cu numele de Loto mai dai peste ceva semeni, manati intr-acolo de aceeasi dorinta ca si a ta: sa castige ceva in viata asta, ca o contrabalansare a bobarnacelor primite...
Va las sa-mi beau cafeaua... Iar de va fi sa castig la loto, promit sa dau de baut ;)



Read more...

Timp

>> 8 octombrie 2009

Ne pierdem timpul si zilele privind rezultatele schimonoselii creierelor unor cvasipoliticieni, evolutiile anticulturale ale unor vedete de cartier, parem interesati de cate ceasuri si-a cumparat Mutu si de faptul ca telefonul lui X e mai smecher decat al lui Y, baletam ciudat printre orele unei zile in ideea ca doar mai vin si altele, si realizam tarziu ca o zi pierduta nu se mai intoarce vreodata. Uitam lucrurile esentiale, cele care ne definesc cu adevarat, uitam vorbe si gesturi, pledam pentru stres fiindca nu mai suntem in stare sa ne aducem sau sa aducem liniste...Valorile din viata au unitati de masura absurde de genul conturi prin banci, proprietati in varii statiuni de fitze...

Daca e sa ma intrebati pe mine de cand nu am mai deschis televizorul v-as spune ca de mult, nici nu mai tin minte de cand. Sunt satul de jocurile de interese, de lupta pentru putere, de minciunile zvarlite cu nonsalanta, de oamenii care incearca sa convinga ca se gandesc la altii cand e vizibil ca le sta mintea doar la pantecul lor, de legi date impotriva oamenilor si a sansei lor la bine, de manelisti cu pretentii de intelectuali, de fufe care nu reusesc sa se exprime, de varii borfasi mega mediatizati..

Si nici macar nu vreau sa par un Gica-Contra, doar, pur si simplu, n-am chef sa-mi pierd timpul cu circul asta de doi bani. Prefer sa-mi "irosesc" minutele privind o floare, sau o picatura de apa, poate o pasare zburand, un amurg ori un rasarit, gandindu-ma la oameni si lucruri dragi, visand...
Piesa de mai jos zice multe, despre oameni, sentimente, flori, si zice mai bine decat as exprima eu in cuvinte...


Vezi mai multe video Diverse

Read more...

Parfum de ... Viena

>> 3 octombrie 2009



Din clipa in care am pasit afara din avion am avut senzatia de "acasa". Si chiar daca pare ciudat, senzatia asta am avut-o de fiecare data cand am ajuns in Viena. Are ceva orasul asta care imi reda linistea si bucuria pe care le incerc atunci cand merg in Iasi...
Acum toamna, in septembrie, parca e si mai frumoasa capitala Austriei. Cu soarele cald-placut de inainte de iarna, cu frunze cazute pe strazi, cu alte frunze ruginii de-abia mai tinandu-se pe ramuri, cu un iz de vin servit la carafa.. La fel de cocheta, cu frumusetea ei clasica de domnita de curte veche...

Interesant e ca de fiecare data cand ajung aici mai descoper cate ceva care sa imi intareasca senzatia unei relatii de suflet intre mine si oras. Am avut norocul sa prind de data asta deschise gradinile de la Schonbrunn. In acele prea putine ore petrecute acolo nici nu stiu daca am apucat sa vad mare lucru din ele. Se intind cat vezi cu ochii si e greu sa decizi in ce directie sa o apuci mai intai... Si dupa o plimbare pe minunatele alei, ce poate fi mai potrivit decat un apfelstrudel si o bere rece?

Dragut a fost ca la plecare cu totii am fost de acord ca trebuie sa revenim, si nu doar o data...



Read more...

Patrick

>> 15 septembrie 2009

Azi sunt trist. Vestea ca Patrick Swayze a murit m-a facut sa nu imi mai placa ziua asta. Era tanar, mult prea tanar ca sa moara, dar un pacatos de cancer l-a ingenuncheat. Cu toata dorinta lui de a trai, cu toate planurile pe care inca si le mai facea, cu toata dragostea celor din jur...
"Sunt pe moarte? Mă dau bătut? Mă aflu pe patul de moarte? Îmi iau la revedere de la lume? În niciun caz", a declarat starul american faimoasei Barbara Walters, intr-un interviu. "Visez în continuare la un viitor, o viaţă lungă, în care voi fi sănătos, şi nu voi sta în umbra cancerului, ci voi trăi în lumină", a adaugat actorul in interviul acordat Barbarei Walters. Boala nu a tinut cont de nimic si l-a transformat in amintire...

Prin 1987 cand a aparut Dirty Dancing, tin minte ca mai toate colegele mele de liceu erau usor inamorate de blondul dansator care se misca asa de bine pe ringul de dans... Aproape ca m-a facut gelos, dar era musai sa recunosc ca ceea ce face, face bine! Iar filmul care mi-a mers la suflet a fost, bine inteles, Ghost. Povestea era frumoasa, ei, Demi si Patrick, erau frumosi iar muzica... parfum, nu alta...

Swayze ne-a parasit.

Odihneste-te in pace!...



Read more...

Ne-a pus-o !

>> 11 septembrie 2009

Dupa cum ceva-mi soptea inca demult, am luat-o-n brate! Cum? Cu ajutorul loser-ului de Jermaine, fratiorul mai mare si mai tzepar al lui Michael Jackson. N-am sa va fac eu mai istesti si mai bine informati daca am sa va spun ca ilustrul necunoscut de frate a lui Michael s-a gandit sa profite dupa moartea prea repede trecutului din viata, ca s-a scris si s-a strigat pe toate canalele media despre chestiunea asta. Eu incerc doar sa-mi determin cam cat de prost trebuie sa fie un om care intr-o perioada extrem de scurta a reusit sa se faca de cacat in fata unui glob intreg? Prost de bubuie imi e raspunsul! Lihnitul asta dupa cateva parale a reusit sa-si puna de atatea ori mufa la televizor indrugand verzi si uscate despre mareata lui grija pentru memoria fratelui decedat, impachetat, ingropat, incat chiar a creat senzatia ca ar putea fi ceva mai mult decat un papagal mort (imi cer scuze de la inaripatele colorate si vorbarete pentru asocierea speciei lor cu pata de negru denumita Jermaine).. Ei, asi... Si-a tras de unul singur un sut in cur si a ajuns sa fie socotit un intr-atat de mare cretin incat imaginea-i intunecata nu si-o va mai spala nici cu toate apele din lume.

Azi stateam la o cafea cu o prietena, initiatoarea minunatei excursii inspre taramurile austriece unde urma sa se tina explozivul show Tribute 2009 in memoria lui Michael Jackson, cand am fost informati ca simpaticul frate mai mare a anuntat amanarea cu un an a concertului "pentru a-l putea pregati mai bine". Pai mai pata media, mai tuciuriul meu prieten, cine palaria mea crezi tu ca te va mai baga in seama dupa ce ai dat-o asa de rau cu mucii in fasole? Eu zic, mai baiatule, sa incerci sa te obisnuiesti cu ideea ca atunci cand te uiti in oglinda vezi un mare prost iar daca inca iti mai doresti sa faci ceva bistari s-o lasi moarta pe asta cu organizatul de spectacole si sa scoti o serie nelimitata de afise cu fata ta si cu sloganul: LOC DE SCUIPAT. Pot sa pun pariu ca ai sparge topurile la vanzari!

Cat despre noi astia de ne-am inghesuit cu achizitionarea de bilete, transporturi, cazari si alte alea, ne urez sejur minunat in Viena, Jack imprietenit cu doua cuburi de gheata si multi carnati cu branza! Hai sa traim!



Read more...

Emoții de toamnă... trăite toamna

>> 1 septembrie 2009

Aseara cand m-am asezat in pat stiam ca am sa ma trezesc toamna. Vara a trecut, asa cum a fost ea, gri in ciuda luminii stralucitoare din mai toate zilele ei. Si ca la fiecare sfarsit de anotimp, inainte sa adorm, stand cu ochii inchisi, mi-am acordat cateva clipe de evaluare a partii de an ce a trecut. Poate e vina sperantelor facute ca rezultatul e asa cum e. Se zice ca daca nu iti faci vise e imposibil sa fii dezamagit. Cred ca asa e...

In fine.. Cand am deschis ochii speram sa o simt cumva. Nu stiu cum, nici importanta nu avea, dar trebuia sa-si faca simtita prezenta. Macar cu un cer mai mohorat, cu vreo pala de vant poate, cu o incercare de ploaie.. As fi vrut sa am de ce sa iau la mine un pulover, as fi vrut sa zgribulesc putin de frig... Am incercat un joc din copilarie in care inchideam ochii si ii frecam cu putere pana vedeam stele plutind in jur, iar atunci, cand vedeam multe stele imi puneam o dorinta. Acum am vrut sa fie toamna, asa cum percepe sufletul meu toamna, nu toamna ta, sau a ta, doar toamna mea. Dar nu mai sunt copil si jocul m-a dezamagit. E toamna si totusi nu e...

Ceva mai demult va spuneam ce inseamna anotimpul asta pentru mine. Am sa va spun din nou, ba nu, nu voua va spun, imi spun mie, cu aceleasi cuvinte ca si data trecuta fiindca sunt ale mele, fiindca sunt o parte din ceea ce simt eu ca sunt...

...E curios cum suntem doar un cumul de senzatii. E curios cum aceeasi realitate o filtram prin aceste senzatii si ajungem fiecare la o realitate a noastra. Poate unica. Poate nu. Dar nu a tuturor...

Mie imi place toamna. Poate fiindca e mai ca mine. Sigur de asta. Fiindca soarele se vede printre nori. Fiindca frigul se amesteca cu caldura. Fiindca mi se pare melancolica. Chiar trista uneori, intotdeauna meditativa cumva. Poate si fiindca melodiile care o canta sunt mai putin expansive. Sigur din cauza ploii. Si a miresmei. Poate si fiindca m-am nascut intr-un final de toamna. Poate fiindca atunci cand eram copil iubeam Cenaclul Flacara. Si la mine in oras ajungea de fiecare data cand vara se terminase.

Toamna duce pe "umerii" ei un soi de tristete. Si eu o duc. Si imi place. Nu stiu cum ar fi altfel si nici nu as vrea sa aflu. Dr. House zice ca-si trage energia din nefericirea lui. Eu cred ca o fac din zambetele celor din jur, pastrandu-mi toamna pentru mine...

Mai mult, undeva inspre sfarsitul astei toamne imi voi lua ramas bun de la un alt deceniu al vietii mele si sper sa nu-mi fie groaza privind inapoi. Sau privind inainte?!...

Mi-e frig. Afara nu e. E toamna si totusi... nu e!


Iris & Felicia Filip - Ultima toamna
Asculta mai multe audio Muzica


Read more...

Țepari !

Posed doua prietene innebunite dupa Michael Jackson. Pana aici totul ok. Ca au devenit ele mari fane ale baiatului asta dupa ce a decedat... cam asa se intampla de obicei...
Dar sa trecem la subiect. Din dorinta de a petrece un week-end cu prietenii raspanditi prin tara, am zis ca bag si eu o plimbare la Viena la minunatul (sa speram) concert Tribute 2009 in memoria decedatului. Pe langa faptul ca rezervarea online a biletelor a fost o aventura, ca scorurile la cazare cresteau de la un minut la altul si camerele dispareau cu aceeasi viteza, am optat pentru un zbor cu Sky... Si la astia pretul la bilete s-a dublat in doua zile. Bine si asa, cu exceptia faptului ca baietii de la Sky s-au hotarat azi sa dea faliment. Adica TZEAPA! Cand au fost ei simpatic intrebati ce se intampla cu biletele pe care le-au vandut deja au explicat cu seninatate ca pot fi trecute la capitolul pierderi de catre fraierii care le-au achizitionat. Pe pagina lor de internet apare un sec: SkyEurope suspends its operations! Si cu asta basta!

Pai bai taranilor de la dezmembrata afacere, de ce pana mea ati vandut bilete pana ieri, ca doar nu o sa ma aburiti pe mine ca azi dimineata v-ati prins ca sunteti in buda si ca trebuie sa inchideti sandramaua? Si cum puteti sa fiti asa de miserupisti cu toti prostii aia care stau cu buzele umflate pe te miri ce aeroporturi asteptand sa le dati ce au cumparat? Ce vina au aia si noi astialalti care am rezervat zboruri la voi ca nu ati fost in stare sa va gestionati jucaria? Ca nu din cauza noastra dati faliment. Ca noi, ca tembelii, am platit cat ati calculat voi ca merita un zbor, nu v-am impus preturile cu care sa operati. Drept pentru care, tzeparilor, ati face bine sa va reconsiderati atitudinea si sa sariti cu banu' inapoi la cei ce au platit si nu se vor alege cu nimic, iar apoi puteti sa dati faliment linistiti!



Read more...

Studiu

>> 28 august 2009

Conform unui studiu recent neefectuat de nimeni niciodata pe nici un fel de esantion, fie el reprezentativ ori ba, se arata ca renuntarea la ceea ce ne dorim la tinerete duce la afectiuni majore ale amintirilor de la batranete. Intr-un interviu, Octavian Paler spunea ca nu regreta nimic din ceea ce a facut, regreta doar ce nu a facut. Stiu, stiu ca am mai scris despre asta, dar ce sa-i fac? Unele lucruri ma macina si nu doar asa, o data in existenta...
Ideea de a nu lasa viata sa treaca pe langa tine e veche si se regaseste in vechile scrieri grecesti, ba chiar si in hieroglifele Egiptului antic.
E stupid sa-ti refuzi azi o bucurie, indiferent de motivele mult mai stupide pe care le invoci pentru a face asta. La fel de stupid ca munca fara odihna la tinerete pentru a avea "un trai linistit ceva mai incolo". De parca ar exista cineva pe lumea asta caruia Dumnezeu i-a garantat acel "mai incolo". Si de parca o bucurie la care renunti azi va mai avea aceeasi valoare peste 20 de ani.
In realitate singurul lucru de care putem sa fim siguri e secunda pe care o traim iar restul e doar himera (si cand ma exprim asa frumos nu ma refer la monstrul tricefal din mitologia greaca, cel care avea un cap de leu, unul de capra si unul de sarpe sau de balaur).
As vrea sa fiu intr-atat de destept incat sa renunt la renuntari si sa ma bucur de fiecare clipa in care mai fac umbra pamantului. Aaa.. , dar sa nu ma intelegeti gresit, asta nu inseamna deloc sa renunt la a ma lupta pentru visele mele intr-o incercare continua de a le transforma in realitate. Nu, n-as da o mie de zambete de azi pentru renuntarea la un vis.
Ha, ha... Atata filosofie doar fiindca mi-am permis sa pierd concertul Madonnei. Stiu si asta, se zice ca a fost naspa, ca sunetul era prost si ca strugurii erau acri :). As fi preferat sa pot face eu aprecieri! Dar vorba cuiva drag mie, cate lucruri am mai pierdut?
Hai, fiti simpatici cu mine si povestiti-mi cate ceva ce regretati ca nu ati facut, indiferent care au fost motivele care au dus la asta... Curaj!

P.S. Pentru o atmosfera relaxata in timpul scrierii, da un clic pe piesa de mai jos :)


Cat Power - The Greatest
Asculta mai multe audio Muzica




Read more...

Aaaaaaaaaaaaa...

>> 26 august 2009

Ala era un soi de urlet..
Conform unor calcule mai mult decat gresite, cumva mi-a dat mie ca nu as putea ajunge la concertul Madonnei din prafuitul Bucuresti. Cand e aia? Azi, my friend!
Total eronat, dupa cum precizam, si acum nu-mi ramane decat sa-mi trag cativa pumni in cap. Nu-i asa ca prostia se plateste? Ihi! Asa-i!
Nu stiu daca am mai pomenit, dar "fata" asta mi se pare extraordinara. In primul rand prin respectul fata de propria-i persoana, ca sa nu ma refer neaparat la cele peste 200 de milioane de albume vandute... Se vede cu ochiul liber ca nu se da inapoi de la niscaiva eforturi pentru a ramane in forma, iar modul in care isi pune in scena aparitiile... mmm... parfum. Sunt cateva concerte de-ale ei pe care le-am vazut (din pacate nu de la locul actiunii) care m-au facut sa-mi zic ca nu voi rata un show cu ea.. Pe care tocmai l-am ratat!
Dar cum niciodata nu e prea tarziu (cu o singura exceptie care confirma regula :)), am auzit pe la colturile pe care le frecventez, ca fatuca asta se va da in stamba pe 26 a lu' septembrie anul de gratie in care ne aflam, pe la Viena, la preaminunatul concert Tribute 2009 in memoria lui Michael Jackson. Asa ca, ce ziceti, am sa fiu si eu unul din baietii care vor urla cu pretentia de a canta la castelul Schönbrunn unde se va petrece minunatul eveniment?

P.S. Iaca niste mostre din ce am pierdut pe ziua de azi...


Vezi mai multe video din Muzica







Read more...

In alta ordine de idei

>> 24 august 2009

Marea ca marea si Vama Veche cu faima trantita de pamant.. Dar mai fratilor, Iasi e un oras de vazut. Lasati plimbarile prin te miri ce tari de la vreun capat de lume si faceti exercitiul de a mai vedea cate ceva din tara asta. Asa cum o fi ea. Da' e a noastra. Si unele orase, parol ca nu va mint, fac toti banii...
Sarind peste faptul ca in Iasi m-am nascut si trecand peste mandria locala, bag mana in foc ca daca nu ati facut cunostinta cu draguta capitala a Moldovei, n-o sa va para rau daca ii veti fi vizitatori. Nu vreau sa va povestesc eu cam cu ce se mananca orasul ala, dar as fi curios sa-mi povestiti voi ce parere v-a facut. Pentru mine e oaza de bucurie si parca o zi acolo ma scoate din rahaturile de probleme de fiecare zi cat nu reuseste o luna de concediu in orice alt loc. Hai fratilor, la cunoscut tara, ca rau nu v-o parea!



Read more...

Revedere

>> 22 august 2009

Strabunii mai isteti ca mine ziceau ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul.. Poate ca principiul asta ar trebui aplicat si in cazul revederilor, cel putin cu marea... La cat de dor mi-a fost de ea, se pare ca reciproca nu a fost valabila. N-a fost o intalnire intima, nici macar una discreta. Mai era o mare gasca prezenta acolo, o gasca din care eu nu am facut niciodata parte, iar ea, marea la care am visat atat era la fel de neangrijita ca si prietenii care-i stateau in preajma. Parea ca se dedase unui trai ciudat, un fel de cazut in mintea copiilor, poate dintr-o criza de personalitate sau, cine s-o mai inteleaga?.. Pana si pletele de spuma erau incalcite printre alge...
I-am simtit mireasma din departare, dar cand am vazut-o am fost dezamagit. Poate ca nu a fost asa cum mi-o aminteam niciodata, ci doar eu o conturasem in minte asa cum as fi vrut sa fie. Sau poate eram mai tineri amandoi.. Cine stie? Am sa incerc sa dau la o parte imaginea de anul asta si sa-mi pastrez in minte imaginea pe care o aveam pana daunazi a marii mele. Acum e a tuturor. Atunci, demult, a fost pentru cateva clipe doar a mea.

P.S. Green, te-am dezamagit?



Read more...

Vama Veche

>> 19 august 2009


Hmm... In prima zi cand am descins in mult cantata statiune mi-am zis sa nu scriu nimic ca nu cumva prima impresie sa fie gresita. In a doua zi nu am scris ca.. nu aveam ce. Azi scriu de plictiseala, nu ca s-ar fi schimbat ceva major in perceptiile mele. Recunosc din capul locului ca nu am mai stat nicicand in Vama, asa ca nu prea am cum sa fac comparatie cu ce a fost. Dar azi, dupa umila-mi parere, e un mare fas. Unul 100% romanesc. Si chestia asta rezida din tot ce misca sau sta pe loc. Jegul e la el acasa si cele mai curate chestii sunt cosurile de gunoi pe care nimeni nu intelege cum s-ar putea folosi. Esti zmeul plajei doar daca iti lasi cutiile de bere zvarlite in jurul locului unde ai zacut la soare, impreuna cu enspe mii de mucuri de tigara, coji de seminte si tot ce mai ai de zvarlit de prin bagaje.
Comertul practicat in zona corespunde si el stilului heirupist autohton si e pe principiul azi n-am nimic dar sa nu se termine sezonul fara vreo vila cu mertzan in curte... Au astia niste scoruri prin restaurante care te duc cu gandul ca ai picat in Monte Carlo. Doar ca ai picat in cap si de aia nu iti dai seama..
In zona vestimentara se poarta stilul smuls. Smuls din adancul valizei si asortat cu praful de pe drum..
Dar ce m-a palit pe mine cel mai rau intre ochi a fost stilul arhitectonic. Sa nu va lasati inselati de cuvantul stil, ca stilul e total lipsit de stil, ca sa ma exprim asa... Poate ca unii traiesc cu impresia ca amalgamul stupid din zona da un aer boem, dar realitatea trista e ca fiecare proprietar de niscaiva constructie din zona si-a pus in valoare propriile gusturi si jur ca nici unul nu are asa ceva. Ma uit consternat si nu stiu la care dintre casele din jur sa-i acord premiul de cea mai urata. Egalitateeeee... Au castigat toate!
Partea buna e ca prin zona sunt o basca de nostalgici a ceea ce se spune ca a fost candva Vama Veche si incearca si ei cum pot sa mai dea un soi de culoare la ceea ce am gasit aici. Si e ok si muzica. Si cei care danseaza. Mai putin aia care borasc pe proprii bocanci inca de la orele diminetii..
Iar lucrul care mi-a placut cel mai mult a fost, si aici ii acord locul intai, ca toti oamenii astia care petrec aici o fac imbratisati. Fac plaja imbratisati, merg pe strada imbratisati, stau la terase imbratisati.. Si asta e o chestie extraordinara! Hai ca imi place Vama Veche! Va pup pe basca si ma tirez la un party pe plaja.. Asa, ca batranii.. :)





Read more...

But(t)on

>> 5 august 2009


Natasha St. Pier - Je N'ai Que Mon Ame
Asculta mai multe audio Muzica

natasha st-pier Toi qui manques a ma vie
Asculta mai multe audio Muzica

Simtindu-ma eu baiat gigea pe ziua de azi, m-am gandit sa mai fac share cu ceva simtaminte de-ale mele ;) Asa ca faceti voi bine si dati drumul in surdina la oricare din piesele de mai sus, si daca va mai intereseaza ce scriu, cititi!

Nu au trecut multe ceasuri de cand am vazut un film simpatic. Da, da, sunteti extrem de ageri, e chiar The curious case of Benjamin Button. Si nu putin m-a enervat nea Eric Roth, baiatul de-a pictat scenariul, simtind cum mi-a furat din visele mele. Si nu unu, doua! Ca-n bancu' ala in care Ion ii zice lui Vasile: "-Ba Vasile, mi-am luat doua nutrii..." "-Nu trii?.." "-Nu ba, doua!"

Pai cum, mai prietene, sa povestesti tu cu atata dezinvoltura despre tovarasul Nasture asta, care a venit pe lume batran si apoi a intinerit de era cat pe ce sa intre-n... Bre, eu am visat la chestia asta de pe vremea cand nici sotron nu stiai sa sari! Si tu ma furi asa, pe fata? Pai cum au facut muschii tai de mi-au scanat gandurile? Da, da... Alea in care imi inchipuiam cum ar fi sa ne nastem batrani, full de experienta de viata, si apoi sa o luam inapoi, spre tinerete, dar cu mult mai multa minte decat ne da Dumnezeu la varsta la care credem ca totul poate fi roz, nu de alta, dar sa nu mai dam atat cu stangu-n-dreptu' si sa ne mai reuseasca o frumoasa eschiva cand viata vrea sa ne dea suturi in cur. Stiu, stiu ca ai mai schimbat cate ceva pe ici pe colo de frica sa nu pierzi un proces de furt intelectual... Si ba, revenind la puterile-ti telepatice, de ce palaria mea mi-ai furat-o si pe aia cu inceputul? Ti-am dat eu voie sa zbieri in gura mare ce eu visez de mult? Ce trebuiau sa stie toti cinefilii din lume ca mi-as dori sa mai am sansa unui inceput, intr-o casuta cat de mica, doar cu o saltea intr-un mijloc de camera pe care sa-mi impart fericirea cu omul iubit...
Sunt suparat pe tine, prietene, ca mi-ai trantit visele in derizoriu! Si nu stiu daca am sa te pot ierta. Facand totul public, simt ca mi-ai furat si sansa... Dar cateva din cuvintele pe care le-ai pus in gura Nasture-lui pe cand era ceva mai tanar, trebuie sa recunosc ca mi-au placut:
"For what it's worth, it's never too late to be whoever you want to be. There's no time limit. Start whenever you want. You can change or stay the same. There are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. And I hope you make the best of it. I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different poin of view. I hope you live a life you're proud of. And if you find that you're not, I hope you have the strength to start all over again."




Read more...

Persoane interesate

About This Blog

Faceți căutări pe acest blog

  © Blogger templates Romantico by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP