Parfum de ... Viena

Din clipa in care am pasit afara din avion am avut senzatia de "acasa". Si chiar daca pare ciudat, senzatia asta am avut-o de fiecare data cand am ajuns in Viena. Are ceva orasul asta care imi reda linistea si bucuria pe care le incerc atunci cand merg in Iasi...
Acum toamna, in septembrie, parca e si mai frumoasa capitala Austriei. Cu soarele cald-placut de inainte de iarna, cu frunze cazute pe strazi, cu alte frunze ruginii de-abia mai tinandu-se pe ramuri, cu un iz de vin servit la carafa.. La fel de cocheta, cu frumusetea ei clasica de domnita de curte veche...

Interesant e ca de fiecare data cand ajung aici mai descoper cate ceva care sa imi intareasca senzatia unei relatii de suflet intre mine si oras. Am avut norocul sa prind de data asta deschise gradinile de la Schonbrunn. In acele prea putine ore petrecute acolo nici nu stiu daca am apucat sa vad mare lucru din ele. Se intind cat vezi cu ochii si e greu sa decizi in ce directie sa o apuci mai intai... Si dupa o plimbare pe minunatele alei, ce poate fi mai potrivit decat un apfelstrudel si o bere rece?

Dragut a fost ca la plecare cu totii am fost de acord ca trebuie sa revenim, si nu doar o data...