Gânduri de noapte scrise uneori ziua..

Istoria scrisului

>> 28 aprilie 2010

Mi-a venit să mai aştern ceva vorbe, nu neaparat fiindcă aş avea ceva senzaţional de spus. Ci doar aşa, ca să-mi mai plimb degetele pe tastatură.
Chestia asta cu scrisul mi se trage de când eram puşti. Era un soi de continuare a dragostei mele pentru instrumentele de scris. Stilourile erau în vârful topului, dar nici cu pixurile sau creioanele nu-mi displăcea să "creez". Iubirea pentru stilou a venit încet, cultivată cumva în timp de vorbele mamei care îmi explica că un stilou conferă o oarecare eleganţă gestului de a scrie, iar cerneala pe hârtie are un parfum aparte.
Cât despre scrisul în sine, mă gândesc că era o formă a solitudinii mele, a lipsei dorinţei de a socializa de dragul socializării, un mod de a schiţa şi-a mă retrage într-o lume pe gustul meu, pe sufletul meu. Pe-atunci, în copilărie, scriam poveşti în care răul nu exista iar viaţa era o binecuvântare, cu tot ceea ce cuprinde acest cuvânt. Îmi erau dragi poveştile mele. Şi mamei îi erau dragi. Ea a fost singura care le-a mai citit. Mi-ar place să le regăsesc ascunse într-un fund de cutie, să-mi mai pot plimba privirea peste ele...
Cândva m-am oprit din scris, cumva de la sine, fără legătură cu ceva anume. Probabil creşteam şi nu se mai potrivea statutului de adolescent.

Poate mai scriu şi mâine, azi mi s-a sfârşit "avântul".. Mai ascultaţi puţină muzică, că versurile spun mai mult decât aş reuşi eu să spun..


Read more...

Persoane interesate

About This Blog

Lista mea de bloguri

Faceți căutări pe acest blog

  © Blogger templates Romantico by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP