Azi sunt trist. Vestea ca Patrick Swayze a murit m-a facut sa nu imi mai placa ziua asta. Era tanar, mult prea tanar ca sa moara, dar un pacatos de cancer l-a ingenuncheat. Cu toata dorinta lui de a trai, cu toate planurile pe care inca si le mai facea, cu toata dragostea celor din jur... "Sunt pe moarte? Mă dau bătut? Mă aflu pe patul de moarte? Îmi iau la revedere de la lume? În niciun caz", a declarat starul american faimoasei Barbara Walters, intr-un interviu. "Visez în continuare la un viitor, o viaţă lungă, în care voi fi sănătos, şi nu voi sta în umbra cancerului, ci voi trăi în lumină", a adaugat actorul in interviul acordat Barbarei Walters. Boala nu a tinut cont de nimic si l-a transformat in amintire...
Prin 1987 cand a aparut Dirty Dancing, tin minte ca mai toate colegele mele de liceu erau usor inamorate de blondul dansator care se misca asa de bine pe ringul de dans... Aproape ca m-a facut gelos, dar era musai sa recunosc ca ceea ce face, face bine! Iar filmul care mi-a mers la suflet a fost, bine inteles, Ghost. Povestea era frumoasa, ei, Demi si Patrick, erau frumosi iar muzica... parfum, nu alta...
Dupa cum ceva-mi soptea inca demult, am luat-o-n brate! Cum? Cu ajutorul loser-ului de Jermaine, fratiorul mai mare si mai tzepar al lui Michael Jackson. N-am sa va fac eu mai istesti si mai bine informati daca am sa va spun ca ilustrul necunoscut de frate a lui Michael s-a gandit sa profite dupa moartea prea repede trecutului din viata, ca s-a scris si s-a strigat pe toate canalele media despre chestiunea asta. Eu incerc doar sa-mi determin cam cat de prost trebuie sa fie un om care intr-o perioada extrem de scurta a reusit sa se faca de cacat in fata unui glob intreg? Prost de bubuie imi e raspunsul! Lihnitul asta dupa cateva parale a reusit sa-si puna de atatea ori mufa la televizor indrugand verzi si uscate despre mareata lui grija pentru memoria fratelui decedat, impachetat, ingropat, incat chiar a creat senzatia ca ar putea fi ceva mai mult decat un papagal mort (imi cer scuze de la inaripatele colorate si vorbarete pentru asocierea speciei lor cu pata de negru denumita Jermaine).. Ei, asi... Si-a tras de unul singur un sut in cur si a ajuns sa fie socotit un intr-atat de mare cretin incat imaginea-i intunecata nu si-o va mai spala nici cu toate apele din lume.
Azi stateam la o cafea cu o prietena, initiatoarea minunatei excursii inspre taramurile austriece unde urma sa se tina explozivul show Tribute 2009 in memoria lui Michael Jackson, cand am fost informati ca simpaticul frate mai mare a anuntat amanarea cu un an a concertului "pentru a-l putea pregati mai bine". Pai mai pata media, mai tuciuriul meu prieten, cine palaria mea crezi tu ca te va mai baga in seama dupa ce ai dat-o asa de rau cu mucii in fasole? Eu zic, mai baiatule, sa incerci sa te obisnuiesti cu ideea ca atunci cand te uiti in oglinda vezi un mare prost iar daca inca iti mai doresti sa faci ceva bistari s-o lasi moarta pe asta cu organizatul de spectacole si sa scoti o serie nelimitata de afise cu fata ta si cu sloganul: LOC DE SCUIPAT. Pot sa pun pariu ca ai sparge topurile la vanzari!
Cat despre noi astia de ne-am inghesuit cu achizitionarea de bilete, transporturi, cazari si alte alea, ne urez sejur minunat in Viena, Jack imprietenit cu doua cuburi de gheata si multi carnati cu branza! Hai sa traim!
Aseara cand m-am asezat in pat stiam ca am sa ma trezesc toamna. Vara a trecut, asa cum a fost ea, gri in ciuda luminii stralucitoare din mai toate zilele ei. Si ca la fiecare sfarsit de anotimp, inainte sa adorm, stand cu ochii inchisi, mi-am acordat cateva clipe de evaluare a partii de an ce a trecut. Poate e vina sperantelor facute ca rezultatul e asa cum e. Se zice ca daca nu iti faci vise e imposibil sa fii dezamagit. Cred ca asa e...
In fine.. Cand am deschis ochii speram sa o simt cumva. Nu stiu cum, nici importanta nu avea, dar trebuia sa-si faca simtita prezenta. Macar cu un cer mai mohorat, cu vreo pala de vant poate, cu o incercare de ploaie.. As fi vrut sa am de ce sa iau la mine un pulover, as fi vrut sa zgribulesc putin de frig... Am incercat un joc din copilarie in care inchideam ochii si ii frecam cu putere pana vedeam stele plutind in jur, iar atunci, cand vedeam multe stele imi puneam o dorinta. Acum am vrut sa fie toamna, asa cum percepe sufletul meu toamna, nu toamna ta, sau a ta, doar toamna mea. Dar nu mai sunt copil si jocul m-a dezamagit. E toamna si totusi nu e...
Ceva mai demult va spuneam ce inseamna anotimpul asta pentru mine. Am sa va spun din nou, ba nu, nu voua va spun, imi spun mie, cu aceleasi cuvinte ca si data trecuta fiindca sunt ale mele, fiindca sunt o parte din ceea ce simt eu ca sunt...
...E curios cum suntem doar un cumul de senzatii. E curios cum aceeasi realitate o filtram prin aceste senzatii si ajungem fiecare la o realitate a noastra. Poate unica. Poate nu. Dar nu a tuturor...
Mie imi place toamna. Poate fiindca e mai ca mine. Sigur de asta. Fiindca soarele se vede printre nori. Fiindca frigul se amesteca cu caldura. Fiindca mi se pare melancolica. Chiar trista uneori, intotdeauna meditativa cumva. Poate si fiindca melodiile care o canta sunt mai putin expansive. Sigur din cauza ploii. Si a miresmei. Poate si fiindca m-am nascut intr-un final de toamna. Poate fiindca atunci cand eram copil iubeam Cenaclul Flacara. Si la mine in oras ajungea de fiecare data cand vara se terminase.
Toamna duce pe "umerii" ei un soi de tristete. Si eu o duc. Si imi place. Nu stiu cum ar fi altfel si nici nu as vrea sa aflu. Dr. House zice ca-si trage energia din nefericirea lui. Eu cred ca o fac din zambetele celor din jur, pastrandu-mi toamna pentru mine...
Mai mult, undeva inspre sfarsitul astei toamne imi voi lua ramas bun de la un alt deceniu al vietii mele si sper sa nu-mi fie groaza privind inapoi. Sau privind inainte?!...
Mi-e frig. Afara nu e. E toamna si totusi... nu e!
Posed doua prietene innebunite dupa Michael Jackson. Pana aici totul ok. Ca au devenit ele mari fane ale baiatului asta dupa ce a decedat... cam asa se intampla de obicei...
Dar sa trecem la subiect. Din dorinta de a petrece un week-end cu prietenii raspanditi prin tara, am zis ca bag si eu o plimbare la Viena la minunatul (sa speram) concert Tribute 2009 in memoria decedatului. Pe langa faptul ca rezervarea online a biletelor a fost o aventura, ca scorurile la cazare cresteau de la un minut la altul si camerele dispareau cu aceeasi viteza, am optat pentru un zbor cu Sky... Si la astia pretul la bilete s-a dublat in doua zile. Bine si asa, cu exceptia faptului ca baietii de la Sky s-au hotarat azi sa dea faliment. Adica TZEAPA! Cand au fost ei simpatic intrebati ce se intampla cu biletele pe care le-au vandut deja au explicat cu seninatate ca pot fi trecute la capitolul pierderi de catre fraierii care le-au achizitionat. Pe pagina lor de internet apare un sec: SkyEurope suspends its operations! Si cu asta basta!
Pai bai taranilor de la dezmembrata afacere, de ce pana mea ati vandut bilete pana ieri, ca doar nu o sa ma aburiti pe mine ca azi dimineata v-ati prins ca sunteti in buda si ca trebuie sa inchideti sandramaua? Si cum puteti sa fiti asa de miserupisti cu toti prostii aia care stau cu buzele umflate pe te miri ce aeroporturi asteptand sa le dati ce au cumparat? Ce vina au aia si noi astialalti care am rezervat zboruri la voi ca nu ati fost in stare sa va gestionati jucaria? Ca nu din cauza noastra dati faliment. Ca noi, ca tembelii, am platit cat ati calculat voi ca merita un zbor, nu v-am impus preturile cu care sa operati. Drept pentru care, tzeparilor, ati face bine sa va reconsiderati atitudinea si sa sariti cu banu' inapoi la cei ce au platit si nu se vor alege cu nimic, iar apoi puteti sa dati faliment linistiti!
