Vrei să ştii când vei muri?

Stăteam și eu liniștit și îmi sorbeam cafeaua de dis-de-la-amiază într-o cârciumă ce m-ar putea desemna drept clientul anului, când apare un coleg de breaslă și se așează maiestos la masă. Nu i-a luat mult până m-a pus în temă cu politica externă, aia internă, alegeri, lovituri sub centură și atât de prea multe altele... Normal, presărate de cimilituri de genul "Ce nu domini te domină" sau "În viață ai două șanse: să fii într-o echipă sau să faci parte din turmă" ...
Când a plecat mă simțeam atât de în urmă la capitolul viața de azi și problemele ce o sufocă, încat am pus mâna pe telefon și m-am teleportat de urgență în lumea internetului, mai precis în zona de news. Așa m-am prins și eu că 9 tări din UE au ieșit cu succes din criză, normal, nu și a noastră țară, că a fost nasol că două pițipoance de pe la Holiud au apărut imbrăcate la fel la o reuniune de fițe, și câte și mai câte altele. Că m-am simțit mult mai cult, înalt, frumos și bogat e una, dar un baner de pe un site m-a făcut să cred că pot fi un vizionar în ale vieții mele, sau mai exact în ale finalului ei. Și cum uneori sunt o curioasă mică, am dat repede click pe banerul ce mă-ntreba de vreau să știu data exactă a morții mele... Nu c-aș avea idei întunecate, dar mă-nțelegeți, în o atare zi se spune că aduce noroc dacă esti frumos îmbrăcat, parfumat, frezat, bărbierit, ce mai, ca la o întâlnire memorabilă...

Cu viteză se deschide pagina cu pricina și mă simt stimulat de salutul, întrebarea și îndemnul bine țintite: "Bine ai venit! Vrei să ştii când vei muri? Verifăcă cât timp mai ai?" Am îndrăznit să scriu exact cum apare pe site, cu cuvinte pictate aiurea și semne de întrebare puse de-a-n boulea, ca nu cumva să alterez conceptul original...
Treizeci de întrebări de mare angajament, bag răspunsurile cu maximă atenție ca nu cumva să greșească megaștiutorul câteva minute în minus la minunata mea viață, ajung la ultima curiozitate manifestată de secretara lui tanti cu coasa, răspund, și, și, și... Mă desumflu! Păi asta-i discriminare! Adică... un băiat simplu ca mine, fără bani și fără celular nu are dreptul să știe când dă colțul? Se pare că nu! Cică dacă sunt într-atât de pretențios încât să aștept și un răspuns după ce mi-am pierdut timpul răspunzând la toate stupiditățile, trebuie să bag 6 eurași în contul mătușii cu secera, că altfel rămân la fel de neinstruit în problemă... Ideea e că m-a cam pălit criza în freză și oricum n-am văzut atâția bani la un loc în viața mea, așa că mai am ceva răbdare, că un lucru e sigur: cândva am să aflu și data exactă, doar că nu am să am cum să v-o comunic și vouă... :)

Voi, cei mai bogați și mai curioși ca mine, tastați și... mai vedeți voi: http://longevitycal.com. Baftă!

Read more...

..fără nici un cuvânt

Read more...

De prânz

Dacă ni s-ar cere să dăm un verdict fără să stăm prea mult pe gânduri asupra ordinii naturale dintre răspuns și întrebare, mulți, foarte mulți dintre noi cred că am zice răspicat: normal, prima e întrebarea după care vine răspunsul ! Și nici măcar nu am greși flagrant. Doar că de multe ori primim răspunsuri fără a pune vreo întrebare. Iar în cazul meu, când se întâmplă asta, răspunsul îmi generează întrebarea care la rândul ei dă naștere la un răspuns, de data asta, al meu. Seamănă cele două? Care e mai bun din ele, mai apropiat de adevăr?

Yep, puteți să-i spuneți filozofia de vineri înspre prânz... Hai, să aveți un week-end așa cum sperați voi să fie.

Read more...

Îmi pare sau nu rău ?

Cu ceva timp în urmă o dragă prietenă de-a mea îmi indica două filme care ar merita să fie văzute: Inglourious Basterds și My Sister's Keeper. Îmi vine să zâmbesc când mă gândesc că în peregrinările noastre prin cinematografele din București, filmele la care am fost împreună au fost unul mai prost ca altul... Asta neavând nici o legătură cu faptul că, în mare parte, avem gusturi asemănătoare în materie de arte vizuale.

Quentin Tarantino cu ușoara lui nebunie specifică a reușit încă o dată să mă țină în fața unui ecran mai bine de două ore și jumătate fără să am nici un regret că am fost acolo. Stați liniștiți, nu am nici cea mai mică dorință de a mă erija în vreun critic de film, dar colonelul Hans Landa face spectacol, iar ca tipologie umană, e demn de studiat.
Dar nu despre ticăloșii lipsiți de glorie mă simt atras să scriu. Oricum n-am de gând să scriu prea mult și totuși...

Încă mă întreb dacă mă bucur că am văzut My Sister's Keeper sau aș fi preferat să nu știu de el... Nick Cassavetes, același regizor care a făcut și The notebook - un film pe care l-aș revedea oricând - s-a implicat și mai mult în această ultimă peliculă a lui, fiind și unul dintre scenariști. E un film al deciziilor, greșite sau bune, depinde din ce parte vrei să le privești, e o lecție dură, e o poveste greu de digerat, sau cel puțin, greu digerabilă pentru mine. Faptul că m-a făcut să-mi curgă lacrimile într-un moment în care am crezut că lacrimile mi-au secat, nu m-a ajutat de loc. Încă mă intreb ce aș fi preferat: să știu sau nu de el? Dar ca multe din întrebările ce-mi bântuie mintea, azi e tardiv...

Nu vă dau nici un sfat. Dacă vreți să-l vedeți au ba, e decizia voastră! Să auzim doar de bine..

Read more...

Eram mai simpatic în zori...

De-ar fi să mă iau după tot ce se vrea presă, indiferent de care e ea: scrisă, vorbită, văzută, binară și care cum i-o mai place să le numească, există două probleme existențiale ce zguduie societatea românească: turul doi și revelionul !
Hai bre, mă leși?
Turul doi va aduce fix ce-au adus toate tururile la un loc sau luate în parte de vreo 20 de ani încoace, că doar n-o fi ăsta mai cu moț și pe principiul "ľa vremuri noi, tot noi", continuarea va fi aceeași, adică dezvoltarea conceptului democratic conform căruia "unii sunt mai egali ca alții"!
Cât despre revelion... nici nu știu ce să zic... Fiind o țara plină până la refuz de oameni cu mari virtuți, se pare că nu vrem să încălcăm o lege fundamentală a traiului pe aceste meleaguri potrivit căreia când țara arde pe noi ne doare-n bască (că doar n-om fi cu toții babe ca să ne pieptănăm)!
Stați blânzi și nu-mi săriți la beregată, nu de alta dar s-au înscris alții înainte, că nu-i dorința mea să dau cu pietre în ceea ce înseamnă publicitate, că m-aș duce și eu la vale o dată cu ea, dar prea mi s-au ros urechile și inroșit ochii de câte ori am auzit ori văzut slogane și imbolduri unele mai imbecile ca altele. Iar alții, băieți aparte, au prins de veste că există întrebări retorice, drept pentru care le și folosesc...
... scuzați-mă, îmi cer iertare că m-am oprit o clipă din scris, dar m-a pălit emoția și îmi ștergeam o lacrimă... Bleah !...

Băi întrebăcioșilor, împingătorilor de la spate, binevoitorilor, ofertanților sau cum vor mușchii voștri să vă mai spun, pe mine m-ați pierdut cu textele slabe și de convins sunteți pe cale, pe cale să nu reușiți vreodată. Noroc că-s unu' și nu vreun soi de eșantion reprezentativ, că atunci chiar ați fi mușcat-o rău...
Recunosc spășit, îmi place și mie să fac parte din gașca celor cărora li se fâlfâie de ce se întamplă în jur, și economic ori ba, calculat sau nu, dacă mi-o tuna să ma car la schimbarea anului ăsta cu următorul la fel de doi lei la enșpe mii de kilometri pe vreo plajă insorită, fix aia am să fac. Iar dacă m-o lovi dorința să îngheț cu schiurile în picioare pe vreo pârtie părăsită, iată că v-ați prins: acolo am să fiu. Și dacă lenea îmi va dicta să stau acasă, acasă va scrie pe fruntea mea. Dar jur că nu mă iau după nici una din ofertele extraordinare sau lozincile promovate de "dumneavoastră" cu atâta sârg. De ce? Fiindcă m-ați plictisit!

Cât despre voi cei ce vă pierdeți timpul cu rândurile mele, dacă aveți chef spuneți-mi cum arată planurile voastre, poate îmi dați o idee...

Read more...

Pe cai, vitejii mei :)

Un mai tânăr prieten de-al meu mi-a zis nu de puține ori că pentru el fiecare dimineață e un soi de pregătire de luptă, luptă care începe odată cu ieșirea pe ușă.
Mi-a plăcut tot timpul ideea, la fel cum îmi place că a început o nouă săptămână. Cu prea mulți kilometri de parcurs, cu destui oameni care nu-mi zic nimic de întâlnit, cu draci și nervi dar... e o nouă săptămână!
Probleme de rahat există în permanență așa că alea nici nu mai merită multă atenție, dar ca-n orice, există amănunte, iar ele fac diferența.
Acum îmi cer scuze dacă par a vorbi codificat, dar eu mă ințeleg așa de bine... ceea ce vă urez și vouă! Ha ha ha... Nu să mă înțelegeți pe mine; doar pe voi!
Hai, să avem cu toții o săptamână debordantă în genialitatea ei ! :)

Read more...

Doar o piesa

Read more...

Atinge-mă !

Mă-ntreb la ce îmi folosește blogul ăsta și-mi spun că e un fel de comunicare unilaterală, ca să nu mă apuce vorbitul de unul singur și să mă adune ceva băieți de pe stradă c-o ofertă generoasă de cazare fără plată într-un așezământ în care la cămăși mânecile sunt ceva mai lungi... Acum să nu trageți pripit concluzia că mă ucide dorul de a povesti de dragul poveștilor, că ați da-o cu oiștea în gard. Dar cum mă doare mintea de cât se zbate săraca să găsească soluția unei minime normalități în viața mea, soluția la un strop de liniște, îmi vine să îmi mai mișc degetele pe taste, din când în când, fără pretenția de a emite judecăți de valoare. Și la urma urmei, îmi scriu mie, și-apoi cu mirare citesc cele scrise când ulterior deschid frumosul blog, cam cu aceeași mirare și bucurie cu care își citea Mr Bean felicitările ce și le trimitea de unul singur de sărbători.
Auci, apropos, vin sărbătorile... Trebuie să cumpăr și eu ceva vederi ca să am ce primi de Crăciun și Anul Nou ! Vedeți la ce-i bun scrisul? Tastezi și-ți vin idei de cum să faci ca să atingi fericirea supremă. Cu toate că, dacă mă gândesc bine, nici nu știu cu ce se mănâncă aia. Poate nu mi-am luat carnet pentru ea sau poate ar fi trebuit să dau ceva examen... Sau poate trebuia să dau șpagă destinului... N-am idee și azi nici nu-s dispus să-mi caut răspunsuri!
De la cap și pân' la coadă, m-am apucat să pictez minunatele fraze după ce m-a rupt oboseala în așteptarea finalului unui film. Ei na, mă scuzați, recunosc ca îl vad a doua oară. Că și el, domnul film, și eu, cel ce mă-nclin, suntem ceva mai vechi prin zonă drept pentru care ne-am permis să facem cunoștință cu ceva jde ani în urmă. Partea tristă în șmecheria asta e că pe cat de mult mi-a plăcut prima dată, pe-atât de tare era să-mi rupă fălcile din cauza căscatului de data asta. Poate am devenit eu insensibil sau poate mi s-a rupt coarda ce mi-a vibrat atunci, dar bag mâna în foc că-n tinerețe erotismul filmului și-a pus amprenta în mintea mea, pe când acum, căutând doar ideea, mi-am zis că realizarea e cam un fâs. Altfel, ideea în sine, o găsesc interesantă și demnă de luat în seamă.
Dar vai, din nou greșesc și-mi uit bunele maniere.. Orchid... Wild Orchid ! Despre el e vorba.
Revenind la ideea de care ziceam, e expusă într-un simplu schimb de replici, și alea scurte:

-Atinge-ma, glasuiește domnița.
-Îmi este doar frică... că vei dispărea, zice masculul.

În cazul în care n-ați priceput unde e șpilu', vă rog din suflet să nu mă întrebați pe mine. Nu de alta, dar răspunsul m-ar întrista prea tare...

Și fiindcă filmul, pe undeva, conține ideea de iubire, ascultați o piesă găsită de mine azi. Ar putea să vă placă.




P.S. Dacă simțiți nevoia de a arunca o privire în voi, citiți rândurile Gabrielei de pe blogul lui Octavian Paler (http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/puterea-de-a-indraznide-a-credede-a-iubi-fara-masura/). Da, acel Octavian Paler care spunea: Voi care după ce vă întoarceți acasă, și după ce ați închis ușa spuneți "Bună seara", voi nu știți ce înseamnă să intri pe o ușă tăcând.(Singurătate) Noapte bună.

Read more...

Propozitia de dimineata

Unele lucruri pot fi spuse in fel si fel, iar modul in care un prieten a ales sa-mi transmita in dimineata asta o "imbarbatare" m-a facut sa zambesc.
Povesteam de una alta, chestii fara importanta de genul "pe la voi e soare sau ploua?" si dupa cateva minute de batut apa in piua imi zice:
- Daca e sa ma iau dupa glasul tau, nu pari a fi chiar bine. Si uite, nici nu am sa te intreb nimic. Dar stii ce? Nimanui nu-i pasa daca esti trist, asa ca la fel de bine ai putea sa fii vesel. Ce zici, nu-ti convine?

Multumesc prietene pentru zambetul din zori :)

Read more...

Picuri

Ma uit pe geam si ploua. Apasat, tomnatec, fara dorinta de a se opri. Imi place ploaia si m-as uita la ea la nesfarsit. Si sunetul picurilor ce se lovesc de-o streasina imi place.
Incerc sa-mi dau seama de ce m-am trezit. Stiu, e deja amiaza, si nu am nici un raspuns. Ca sa ma uit la ploaie? Oare sa ies din casa si sa o las sa se joace prin parul meu, sa-mi racoreasca fruntea? Mai demult as fi fost de mult in strada, azi parca ceva ma opreste. Parca un motoras s-a stricat si m-am stricat si eu odata cu el. Motorasul care imi facea vant spre inainte, care ma ajuta sa stiu de ce ma trezesc.
Azi de ce m-am trezit?

Read more...

S-au dus..

A murit si Dinica... A plecat pur si simplu de printre noi, in aplauzele a mii de oameni, asa cum a fost obisnuit pe scena. Cortina s-a lasat in urma lui si noi am ramas spectatori fara spectacol, mai saraci si cu o sansa in minus de a zambi, fara omul spectacol care a fost Gheorghe Dinica...

Anul asta a fost un an negru, prea multi oameni de valoare ne-au parasit, si inca multi oameni obisnuiti, asa ca noi, s-au dus si ei.

Nu de mult am gasit o piesa care ma obsedeaza de cand am dat peste ea, a singurului cantaret care a ajuns pe locul intai intr-un top american cu piese cantate in germana, Falco. La vremea cand a sfarsit intr-un accident rutier, presa straina scria:

"Falco, a classical music wunderkind-turned-two-hit wonder, died in a traffic accident Friday in Santo Domingo, Dominican Republic two weeks shy of his 41st birthday.

The Austrian musician, born Johann Holzel, emerged in 1982 with the synth-heavy Top 40 smash "Der Kommisar" and then re-emerged four years later with the equally-poppy, No. 1 hit "Rock Me Amadeus."

According to AP reports, Falco suffered a fatal head injury when his sport utility vehicle Mitsubishi Pajero collided with a bus as he was pulling onto a highway near the resort of Puerto Plaza.

Although Falco had few hits in the U.S., the prodigal artist recorded more than ten albums (not including various "best of" and "remix" packages) during his career and was believed to have just completed a new record prior to his death."

Odihneasca-se in pace !

Read more...

Poate

De doua zile incoace ma trezesc de parca as trai viata altcuiva, in nici un caz a mea. Ma uit in jur si parca ma simt strain in propria casa, parca si masina e prea mare si ma simt stingher in ea, colegii parca-i stiu dar totusi nu ii cunosc, orasul e cel in care traiesc de mult si totusi par sa nu il fi vazut inainte.
Ma uit in oglinda, parca sunt eu, dar nu ma recunosc, inchid ochii si ma uit in mine si nu gasesc decat un gol...
Astazi e 13, "lucky number thirteen", iar eu nu ma simt norocos. Poate e din cauza ca am mai pus un an in calendarul vietii mele si l-am aniversat departe de tot ce iubesc, poate e fiindca vin sarbatori ce nu le voi sarbatori, poate e din cauza toamnei care imi imprumuta din tristetea ei, sau eu ii imprumut ei din tristetea mea... Sau poate e fiindca nu mai pot zari mai departe de bariera zilei de maine... Poate...

Aici m-a prins ziua mea. Arata aparte, berea era buna, mancarea servita pe o terasa de la 3200 m era ok si ea, doar ca sufletul nu-mi era capabil sa simta ceva din frumusetea din jur. Dar, vorba cuiva: "Smile, even if it's a sad smile, because sadder than a sad smile is the sadness of not knowing how to smile"...

Read more...

Ce-am mai facut

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris un cuvant pe blogul asta. Ce am facut intre timp? Am trait. Si agonie, si extaz. Am ras si am plans. Si am fost si fericit.
Ce fac acum? Plang si rad. Dar daca v-ati facut griji pentru mine, sa fiti linistiti, sunt bine :)

M-am gandit sa las mai mult imaginile sa vorbeasca si mai putin sa vorbesc eu. Candva, in noapte, ii spuneam unui OM ca mi-as dori ca imaginile sa poata pastra in ele si sentimentele din momentele in care sunt create. E unul din visele mele. Si am mai multe vise. Se va transforma vreunul in realitate?




Asa a aratat dimineata mea de azi. Dintr-un oras in care visez sa traiesc...
Ce-am simtit in momentul acela? Ca undeva, in timp, daca ne e scris sa fie asa, visele se vor implini...

Read more...