Studiu

Conform unui studiu recent neefectuat de nimeni niciodata pe nici un fel de esantion, fie el reprezentativ ori ba, se arata ca renuntarea la ceea ce ne dorim la tinerete duce la afectiuni majore ale amintirilor de la batranete. Intr-un interviu, Octavian Paler spunea ca nu regreta nimic din ceea ce a facut, regreta doar ce nu a facut. Stiu, stiu ca am mai scris despre asta, dar ce sa-i fac? Unele lucruri ma macina si nu doar asa, o data in existenta...
Ideea de a nu lasa viata sa treaca pe langa tine e veche si se regaseste in vechile scrieri grecesti, ba chiar si in hieroglifele Egiptului antic.
E stupid sa-ti refuzi azi o bucurie, indiferent de motivele mult mai stupide pe care le invoci pentru a face asta. La fel de stupid ca munca fara odihna la tinerete pentru a avea "un trai linistit ceva mai incolo". De parca ar exista cineva pe lumea asta caruia Dumnezeu i-a garantat acel "mai incolo". Si de parca o bucurie la care renunti azi va mai avea aceeasi valoare peste 20 de ani.
In realitate singurul lucru de care putem sa fim siguri e secunda pe care o traim iar restul e doar himera (si cand ma exprim asa frumos nu ma refer la monstrul tricefal din mitologia greaca, cel care avea un cap de leu, unul de capra si unul de sarpe sau de balaur).
As vrea sa fiu intr-atat de destept incat sa renunt la renuntari si sa ma bucur de fiecare clipa in care mai fac umbra pamantului. Aaa.. , dar sa nu ma intelegeti gresit, asta nu inseamna deloc sa renunt la a ma lupta pentru visele mele intr-o incercare continua de a le transforma in realitate. Nu, n-as da o mie de zambete de azi pentru renuntarea la un vis.
Ha, ha... Atata filosofie doar fiindca mi-am permis sa pierd concertul Madonnei. Stiu si asta, se zice ca a fost naspa, ca sunetul era prost si ca strugurii erau acri :). As fi preferat sa pot face eu aprecieri! Dar vorba cuiva drag mie, cate lucruri am mai pierdut?
Hai, fiti simpatici cu mine si povestiti-mi cate ceva ce regretati ca nu ati facut, indiferent care au fost motivele care au dus la asta... Curaj!

P.S. Pentru o atmosfera relaxata in timpul scrierii, da un clic pe piesa de mai jos :)


Cat Power - The Greatest
Asculta mai multe audio Muzica

Read more...

Aaaaaaaaaaaaa...

Ala era un soi de urlet..
Conform unor calcule mai mult decat gresite, cumva mi-a dat mie ca nu as putea ajunge la concertul Madonnei din prafuitul Bucuresti. Cand e aia? Azi, my friend!
Total eronat, dupa cum precizam, si acum nu-mi ramane decat sa-mi trag cativa pumni in cap. Nu-i asa ca prostia se plateste? Ihi! Asa-i!
Nu stiu daca am mai pomenit, dar "fata" asta mi se pare extraordinara. In primul rand prin respectul fata de propria-i persoana, ca sa nu ma refer neaparat la cele peste 200 de milioane de albume vandute... Se vede cu ochiul liber ca nu se da inapoi de la niscaiva eforturi pentru a ramane in forma, iar modul in care isi pune in scena aparitiile... mmm... parfum. Sunt cateva concerte de-ale ei pe care le-am vazut (din pacate nu de la locul actiunii) care m-au facut sa-mi zic ca nu voi rata un show cu ea.. Pe care tocmai l-am ratat!
Dar cum niciodata nu e prea tarziu (cu o singura exceptie care confirma regula :)), am auzit pe la colturile pe care le frecventez, ca fatuca asta se va da in stamba pe 26 a lu' septembrie anul de gratie in care ne aflam, pe la Viena, la preaminunatul concert Tribute 2009 in memoria lui Michael Jackson. Asa ca, ce ziceti, am sa fiu si eu unul din baietii care vor urla cu pretentia de a canta la castelul Schönbrunn unde se va petrece minunatul eveniment?

P.S. Iaca niste mostre din ce am pierdut pe ziua de azi...


Vezi mai multe video din Muzica

Read more...

In alta ordine de idei

Marea ca marea si Vama Veche cu faima trantita de pamant.. Dar mai fratilor, Iasi e un oras de vazut. Lasati plimbarile prin te miri ce tari de la vreun capat de lume si faceti exercitiul de a mai vedea cate ceva din tara asta. Asa cum o fi ea. Da' e a noastra. Si unele orase, parol ca nu va mint, fac toti banii...
Sarind peste faptul ca in Iasi m-am nascut si trecand peste mandria locala, bag mana in foc ca daca nu ati facut cunostinta cu draguta capitala a Moldovei, n-o sa va para rau daca ii veti fi vizitatori. Nu vreau sa va povestesc eu cam cu ce se mananca orasul ala, dar as fi curios sa-mi povestiti voi ce parere v-a facut. Pentru mine e oaza de bucurie si parca o zi acolo ma scoate din rahaturile de probleme de fiecare zi cat nu reuseste o luna de concediu in orice alt loc. Hai fratilor, la cunoscut tara, ca rau nu v-o parea!

Read more...

Revedere

Strabunii mai isteti ca mine ziceau ca la pomul laudat sa nu te duci cu sacul.. Poate ca principiul asta ar trebui aplicat si in cazul revederilor, cel putin cu marea... La cat de dor mi-a fost de ea, se pare ca reciproca nu a fost valabila. N-a fost o intalnire intima, nici macar una discreta. Mai era o mare gasca prezenta acolo, o gasca din care eu nu am facut niciodata parte, iar ea, marea la care am visat atat era la fel de neangrijita ca si prietenii care-i stateau in preajma. Parea ca se dedase unui trai ciudat, un fel de cazut in mintea copiilor, poate dintr-o criza de personalitate sau, cine s-o mai inteleaga?.. Pana si pletele de spuma erau incalcite printre alge...
I-am simtit mireasma din departare, dar cand am vazut-o am fost dezamagit. Poate ca nu a fost asa cum mi-o aminteam niciodata, ci doar eu o conturasem in minte asa cum as fi vrut sa fie. Sau poate eram mai tineri amandoi.. Cine stie? Am sa incerc sa dau la o parte imaginea de anul asta si sa-mi pastrez in minte imaginea pe care o aveam pana daunazi a marii mele. Acum e a tuturor. Atunci, demult, a fost pentru cateva clipe doar a mea.

P.S. Green, te-am dezamagit?

Read more...

Vama Veche

Hmm... In prima zi cand am descins in mult cantata statiune mi-am zis sa nu scriu nimic ca nu cumva prima impresie sa fie gresita. In a doua zi nu am scris ca.. nu aveam ce. Azi scriu de plictiseala, nu ca s-ar fi schimbat ceva major in perceptiile mele. Recunosc din capul locului ca nu am mai stat nicicand in Vama, asa ca nu prea am cum sa fac comparatie cu ce a fost. Dar azi, dupa umila-mi parere, e un mare fas. Unul 100% romanesc. Si chestia asta rezida din tot ce misca sau sta pe loc. Jegul e la el acasa si cele mai curate chestii sunt cosurile de gunoi pe care nimeni nu intelege cum s-ar putea folosi. Esti zmeul plajei doar daca iti lasi cutiile de bere zvarlite in jurul locului unde ai zacut la soare, impreuna cu enspe mii de mucuri de tigara, coji de seminte si tot ce mai ai de zvarlit de prin bagaje.
Comertul practicat in zona corespunde si el stilului heirupist autohton si e pe principiul azi n-am nimic dar sa nu se termine sezonul fara vreo vila cu mertzan in curte... Au astia niste scoruri prin restaurante care te duc cu gandul ca ai picat in Monte Carlo. Doar ca ai picat in cap si de aia nu iti dai seama..
In zona vestimentara se poarta stilul smuls. Smuls din adancul valizei si asortat cu praful de pe drum..
Dar ce m-a palit pe mine cel mai rau intre ochi a fost stilul arhitectonic. Sa nu va lasati inselati de cuvantul stil, ca stilul e total lipsit de stil, ca sa ma exprim asa... Poate ca unii traiesc cu impresia ca amalgamul stupid din zona da un aer boem, dar realitatea trista e ca fiecare proprietar de niscaiva constructie din zona si-a pus in valoare propriile gusturi si jur ca nici unul nu are asa ceva. Ma uit consternat si nu stiu la care dintre casele din jur sa-i acord premiul de cea mai urata. Egalitateeeee... Au castigat toate!
Partea buna e ca prin zona sunt o basca de nostalgici a ceea ce se spune ca a fost candva Vama Veche si incearca si ei cum pot sa mai dea un soi de culoare la ceea ce am gasit aici. Si e ok si muzica. Si cei care danseaza. Mai putin aia care borasc pe proprii bocanci inca de la orele diminetii..
Iar lucrul care mi-a placut cel mai mult a fost, si aici ii acord locul intai, ca toti oamenii astia care petrec aici o fac imbratisati. Fac plaja imbratisati, merg pe strada imbratisati, stau la terase imbratisati.. Si asta e o chestie extraordinara! Hai ca imi place Vama Veche! Va pup pe basca si ma tirez la un party pe plaja.. Asa, ca batranii.. :)

Read more...

But(t)on

Natasha St. Pier - Je N'ai Que Mon Ame
Asculta mai multe audio Muzica

natasha st-pier Toi qui manques a ma vie
Asculta mai multe audio Muzica

Simtindu-ma eu baiat gigea pe ziua de azi, m-am gandit sa mai fac share cu ceva simtaminte de-ale mele ;) Asa ca faceti voi bine si dati drumul in surdina la oricare din piesele de mai sus, si daca va mai intereseaza ce scriu, cititi!

Nu au trecut multe ceasuri de cand am vazut un film simpatic. Da, da, sunteti extrem de ageri, e chiar The curious case of Benjamin Button. Si nu putin m-a enervat nea Eric Roth, baiatul de-a pictat scenariul, simtind cum mi-a furat din visele mele. Si nu unu, doua! Ca-n bancu' ala in care Ion ii zice lui Vasile: "-Ba Vasile, mi-am luat doua nutrii..." "-Nu trii?.." "-Nu ba, doua!"

Pai cum, mai prietene, sa povestesti tu cu atata dezinvoltura despre tovarasul Nasture asta, care a venit pe lume batran si apoi a intinerit de era cat pe ce sa intre-n... Bre, eu am visat la chestia asta de pe vremea cand nici sotron nu stiai sa sari! Si tu ma furi asa, pe fata? Pai cum au facut muschii tai de mi-au scanat gandurile? Da, da... Alea in care imi inchipuiam cum ar fi sa ne nastem batrani, full de experienta de viata, si apoi sa o luam inapoi, spre tinerete, dar cu mult mai multa minte decat ne da Dumnezeu la varsta la care credem ca totul poate fi roz, nu de alta, dar sa nu mai dam atat cu stangu-n-dreptu' si sa ne mai reuseasca o frumoasa eschiva cand viata vrea sa ne dea suturi in cur. Stiu, stiu ca ai mai schimbat cate ceva pe ici pe colo de frica sa nu pierzi un proces de furt intelectual... Si ba, revenind la puterile-ti telepatice, de ce palaria mea mi-ai furat-o si pe aia cu inceputul? Ti-am dat eu voie sa zbieri in gura mare ce eu visez de mult? Ce trebuiau sa stie toti cinefilii din lume ca mi-as dori sa mai am sansa unui inceput, intr-o casuta cat de mica, doar cu o saltea intr-un mijloc de camera pe care sa-mi impart fericirea cu omul iubit...
Sunt suparat pe tine, prietene, ca mi-ai trantit visele in derizoriu! Si nu stiu daca am sa te pot ierta. Facand totul public, simt ca mi-ai furat si sansa... Dar cateva din cuvintele pe care le-ai pus in gura Nasture-lui pe cand era ceva mai tanar, trebuie sa recunosc ca mi-au placut:
"For what it's worth, it's never too late to be whoever you want to be. There's no time limit. Start whenever you want. You can change or stay the same. There are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. And I hope you make the best of it. I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different poin of view. I hope you live a life you're proud of. And if you find that you're not, I hope you have the strength to start all over again."

Read more...

Bagati-ma-n seama!

Partea proasta e ca vremea asta ma enerveaza asa de tare ca imi piere cheful de orice, si de scris, logic, ca altfel n-ar mai fi orice. Dar una peste alta mai sunt si orele in care plictiseala ma loveste si atunci...

La ore de seara cand temperatura devine ceva mai prietenoasa imi fac si eu curaj si mai ies din casa, la o oranjada imbunatatita ceva.. In caz ca nu v-am informat, imi face placere sa ma uit la oameni, sa-i vad cum "interactioneaza" cu frumoasa societate. Si e spectacol gratuit, parol.
Le citesc la unii disperarea din atitudine pe principii majore ale vietii cum ar fi faptul ca nu au putut sa-si parcheze masina de fite fix in botul terasei.. Si atunci apar probleme. Ca la capitolul pus toale pe ei de multe ori ar putea rivaliza cu un cuier dintr-un vestiar de teatru. Ca de, gustul nu e de vanzare; il ai ori ba. Si nu se mai uita admirativ tineretul bovin de pe terasa si, fuck, iata o seara distrusa pentru ei.
Donsoarele, au si ele niscaiva probleme. Iar cea mai mica dintre ele e ca se impiedica pe tocurile cu care nu prea au obisnuinta. Unele din ele, dupa ce ca sunt obosite de cat au stat in fata oglinzii pentru un rezultat indoielnic, continua sa-si chinuie fizicul rotindu-si capul in toate directiile mai ceva ca girofarul.. ca sa-i descopere pe genialii de care povesteam mai sus.
Si uite asa, incepe un fel de ritual al rutului in care ele nu mai stiu ce pozitii sa mai adopte ca sa fie cat mai "provocatoare", vezi Doamne, iar ei, dragii de ei, nu mai stiu cum sa impresioneze prin ce le-a mai ramas la indemana: un telefon smecher, niscaiva chei invartite pe deget, ceva muschiuleti lipsa incordati pe sub tricourile vizibil branduite.
Of, of... Rautacios sunt azi. Glumeam. Cu ce glumeam, iaca nu va mai spun..

Read more...