Dacă ar fi să ma iau după ziua de azi aş trage concluzia că sunt extrem de talentat... la frecat menta. Pe lângă faptul că m-am trezit pe când alţii se plictisiseră de când erau treziţi, toate planurile ce mi le făcusem ieri pentru azi s-au dus pe apa sâmbetei. N-am fost capabil să produc nimic, chit că tare bine mi-ar fi prins să o fac. Dar dacă stau strâmb şi încerc să chibzui drept, nici nu aş şti a spune cum au trecut toate orele astea. Hmm... Uneori mă enervez pe mine din cauză că amân în loc să scap de ce am de făcut! Dar azi, pe lângă că am fost un megapişcător, mai sunt şi iertător. Cu mine, bien sure. Aşa că îmi va ajunge să mă dojenesc prieteneşte, privindu-mă uşor încruntat în oglindă...
De vreo cinci zile-ncoace sunt varză. Da' varză-varză! Bătută, călită, murată... În frumoasa zi de sâmbătă ce a trecut, am avut cretina inspiraţie de a mă lua după nişte prieteni care mă tot abureau cât de bună e o anumită gogoaşă cu brânză, smântână şi o tonă de usturoi de pe la o terasă pe care nu am frecventat-o pâna atunci, parcă simţind eu că ceva nu e ok. Am pus botul la propunerea lor ca viţelul la iarbă proaspătă şi m-am înfiinţat la locaţia cu pricina. Rupt în gură de foame fiind, că nu prea-mi aduc des aminte să mai bag câte ceva sub nas, am atacat cu încredere produsul din farfurie. De mi-o fi plăcut ori ba, sincer nu aş putea zice, că la ora aia aş fi înfulecat şi-un ciolan fără pic de carne, dar cert e că pe moment stomacul meu a părut mulţumit. Am mai povestit vreo două trei prostii şi ne-am retras pe la casele noastre, că doar mai aveam de lucrat în mijloc de duminică. Nici măcar când mi-am întins fizicul în pat nu mi s-a părut a fi ceva în neregulă. Am adormit ca un plod cu scutecul uscat, dar la un 5 din dimineaţă am belit nişte uochi de parcă dădusem nas în nas cu lupul. Din gât simţeam că îmi ies flacări, iar acidul de-mi inunda gura putea să suplinească cu succes rezerva strategică a unui laborator de chimie. Când am luat buda în braţe, mă mir ca nu mi-au ieşit şi pe nas bucăţele de usturoi omogenizate cu scârbosul ulei în care fusese făcută gogoaşa. O oră am stat chircit prin baie, neputincios de a mă mişca de-acolo. Mi-era într-atât de rau că îmi venea să chem salvarea. Cumva, nici eu nu prea ştiu cum, m-am târât la loc în pat şi cu chiu cu vai am adormit. Dar nu fu lungă fericirea... Am căscat din nou ochii şi-am repetat acţiunea descrisă mai sus, că, vorba aia: repetiţia e mama învăţării. Învăţării să nu fii prost, aş adăuga eu. A treia trezire a fost de-a dreptul spectaculoasă, de data asta într-in concert de maţe ce zbierau, total nemulţumite de ce-ndrăznisem să le fac. Şi drept urmare m-au pedepsit! Cu toată Smecta din casă mi-am cerşit îndurarea...
Vreo trei zile nici n-am avut curaj să mă uit la mâncare, d-apăi să bag ceva în gură. Ieri am prins curaj şi am ciugulit ceva, nu de alta dar mă cam lăsase rezerva de energie iar târâş nu-i decent să te duci la servici. Azi voi experimenta o masă de om mare şi poate mâine reîncep să zâmbesc..
