Sunt zile care prin tot ce iti aduc in minutele care le formeaza iti raman intiparite in minte si in suflet si iti doresti cu fiecare particica din tine sa ramana la fel de vii acolo oricand vei hotara sa iti intorci privirea spre ele. Bucuria revederii, lumina din ochii pe care-i iubesti, imbratisarea din care n-ai vrea sa te mai desprinzi.. Si orasul, vazut de undeva de sus, in lumina ce incepe sa se scalde in intuneric.. Pare a fi cel mai frumos oras din lume. Si asta doar fiindca e langa tine.. Nu, nu orasul.. :)
M-a lovit. Brusc, fara avertisment. Ieri nici prin minte nu-mi trecea. Azi nu-mi sta capul decat acolo. Ma gandesc continuu la ea. Parca ii simt si mirosul, mireasma i-o simt, iar imbratisarea ei e o senzatie atat de vie de parca as fi langa ea. A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut. Cat sa fi trecut? Nici nu mai stiu.. Oricum e mult, prea mult.. Ce tin minte e ca ultima data era rece, aproape distanta, iar eu nu am avut curajul nici macar sa o mangai inainte sa plec. Nici la revedere nu i-am spus, sau poate i-am zis, in gand.. Si uite, acum mi-e dor de ea, genul ala de dor care te face sa simti fluturasi in stomac si plumb in creier pentru neputinta de a fi acum impreuna. Si ma doare ca suntem zvarliti fiecare la capatul lui de tara. Si ma doare ca nu stiu daca macar isi mai aduce aminte de mine.. Ar fi nedrept, fiindca eu, azi, nu-mi pot lua mintea de la ea, si toata energia parca mi s-a canalizat pe amintirea zilelor in care am fost aproape, imbratisandu-ne, lasand-o sa ma mangaie, mangaind-o si eu mai apoi.. Daca a uitat de mine am sa-i reamintesc ca exist. Nu azi, nici maine, peste o saptamana putin probabil.. Dar nu va trece vara asta fara ea. Intr-o zi am sa-mi fac bagajele si am sa fug sa mai fim putin impreuna. Am sa m-arunc in imbratisarea ei si sunt sigur ca si ea ma va mangaia cu un val. Iar eu voi fi fericit ca sunt din nou la mare! Marea mea! De-abia astept sa stau din nou pe plaja, in fata ta, spunandu-ti "Bine te-am regasit!"
P.S. Piesa de mai jos nu are nici o legatura cu marea, dar are legatura cu sufletul meu :)
M-am trezit brusc, buimac, obosit, ca dintr-un somn greu si neodihnitor. M-am uitat in jur si nu intelegeam unde sunt. Parca as fi avut un cosmar din care nu reuseam sa imi aduc ceva aminte. Dar starea de rau persista, ca un fel de frica de ceva, de ceva ce nu pot defini. Gura imi era uscata - alt semn de anxietate... M-as intreba "de ce?", dar nu cred ca vreau sa stiu raspunsul. De fapt nu vreau sa-l constientizez.
Incerc sa-mi mut gandurile in alta zona, dar mintea nu vrea sa ma ajute. Zici ca e pusa sa ma chinuie. N-are chef sa se gandeasca nici macar la ceea ce trebuie sa fac astazi. Dar chiar trebuie sa fac ceva? Poate asta e ideea: de-a ma opri din a mai face ceva, din a-mi mai propune sa fac ceva. Poate e ok sa ma las dus de val, asa, pur si simplu..
Hmm.. Lumea plange si deplange prin blogosfera.. Tristete mare si mare mirare a lumii in care ne invartim efemer. Tristete ce se revarsa din ultimul post la lui Cabral si mirarea ca oamenii sunt neoameni..
Sincer, din "Iarta-ma, copila mea", mi-am dat seama ca baiatul asta e un las. Si nu ar fi nici o problema, ca doar sunt o gramada, dar nu-mi vine sa cred ca lasitatea lui e intr-atat de mare ca ii atinge propria pustioaica. Aaa... e mai simplu sa spui "iarta-ma" decat sa faci pe dracu-n patru pentru binele copilului tau? O fi!.. Dar daca din vechi stramosi toti au stiut ce naspa e sa fii facut cioara, faci un copil doar ca sa ai cui sa ceri iertare? Vrei sa tina el lumea pe umeri si sa-si mai si sustina tatal care depune armele?
Mai Cabral, da-o'n masa de treaba! Fii barbat! Daca nu pentru tine, macar pentru pustioaica ta! Te doare pe tine capul de toti tampitii din lumea asta!? Azi e minunata zi in care ai aflat ca gibonii pe langa ca plimba masini de fitze, isi intind tricourile Mucci pe bardihanele gretoase si aerisesc kilograme de aur sub forma de talangi la gat, mai si grohaie? Incercand cu greu sa formeze propozitii simple? Lipsite tot timpul de inteligenta? Baga-i pe toti cretinii acolo unde merita sa intre si tine capul sus! Râme exista peste tot si puteai sa ai orice culoare la piele, ca tot te impiedicai de ele. De lasat fruntea-n pamant, poate oricine... Hai, nu te mai smiorcai, ca nu tu esti copil!
