Mai sunt vreo 6 ore şi se duce anul ăsta. Pe cel care se apropie am să-l întâmpin nu. Doar în ideea că anul ce se săvârşeşte l-am aclamat în surle şi trâmbiţe printre alte câteva mii de fraieri ca mine într-o piaţă a depravatei capitale a Ţărilor de Jos, şi s-a dovedit a fi un an de căcat, mai de căcat ca 99,99 % din anii ce îi duc în spate. Aşa că 2010 am să-l "întâmpin" dormind, altfel spus mi se cam rupe că vine. Indiferenţa e cea mai bună dintr-un motiv extrem de simplu: atunci când ţi se fâlfâie e imposibil să fii dezamăgit. Prietenilor le cer iertare în caz că am "reuşit" să îi supăr în vreun fel, iar voua, celor care v-aţi găsit timp să vă plimbaţi privirea peste rândurile scrise în ăst an, vă urez să petreceţi bine şi să aveţi un an bun. Şi nu uitaţi: niciodată nu e târziu să-ţi împlineşti visele (uitaţi-vă doar la al doilea clip). Vă-mbraţişez.
Ninge. Stau ca un copil, cu nasul lipit de geam, privind la fulgii care dansează în aer. Străzile se grizonează încet şi în curâd vor ajunge la albul pur din părul bunicilor. Maşinile înaintează timid, parcă cu grija de a nu strivi prea mult omăt sub roţi. Încet înaintează şi oamenii, cu umerii strânşi şi capul plecat. Par trişti de aici de sus de unde mă uit eu. Poate caută şi ei ceva, aşa cum fac la rându-mi. Mă caut cu toate că ştiu că m-am pierdut printre frunzele ruginii ale toamnei. Mi-am lăsat doar sufletul îngheţat, poate fiindcă venea iarna. Mă caut ştiind că n-am să mă mai găsesc... Mi-e trist că m-am pierdut.
La timp de sărbătoare exerciţiul întoarcerii în timp spre momentele în care nu ştiam cum e să fii departe de prietenii de-o viaţă mă apasă pregnant. Dorinţa de a mă alătura lor în peregrinările cu colindul îmi zgândără liniştea fragilă a zilelor, iar neputinţa de a fi cu ei, aproape că mă doare fizic. Ne urăm câte în lună şi în stele la telefon, ne îmbraţişăm virtual, dar nu putem să ne privim în ochi, n-avem şansa de a zgribuli împreună pe străzile ce ne duc de la o casă la altă, nici un pahar de vin n-avem şansa de-a ciocni.. Mi-e dor de o noapte de taclale, să-mi povestească despre ei, să le-mpărtăşesc frânturi din mine, să râdem, să bem, să ne comportăm ca nişte copii mari.. Anul ăsta mi-am zis că la anul voi fi cu ei, la fel cum şi anul trecut am sperat ca anul ăsta să fiu acolo, la fel ca şi cu un an în urmă, şi cu încă unul.. Zilele astea m-am simţit dezrădăcinat. Să fie trecerea anilor vinovată de dorul de "acasă", sau tristeţea traiului printre străini să mă-mpingă înapoi?
N-au fost puţine momentele în care mi-aş fi dorit să arunc o privire în viitor pentru a-mi da seama cum se va răsfrânge un gest, o dorinţă,o hotărâre luată azi, într-un viitor nu neapărat îndepărtat. Şi mă mai întrebam când făceam exerciţiile astea, cam cum aş reacţiona dacă aş putea să văd peste timp. Corect, aici ar fi apărut o problemă elementară, şi anume ar fi fost necesar să ştiu cu exactitate dacă viitorul odată conturat mai îmi oferă şansa ca, în caz că nu îmi place, să schimb ceva la el.
Cu toţii avem momentele noastre de neâncredere, de frică crudă care parcă ne spintecă măruntaiele atunci când facem un lucru care ne-ar putea da peste cap viaţa. Şansa de a alege e şansă sau neşansă? Chiar alegem sau suntem doar roboţei pe şinele noastre care duc în acelaşi punct? Chiar stă-n puterea noastră să facem ceva sau doar urmăm o cale trasată de o putere mai presus de noi? Mai mult ca sigur că toţi cei ce nu au devenit încă plante sau nu suferă de suficienţa muşchilor lor, şi-au pus măcar odată genul ăsta de întrebări. Şi dacă am primi răspunsul, împreună cu capacitatea de a privi în viitor? Ar fi carnaval pe străzi sau sinucidere în masă? Ştiinţa că eşti marionetă iţi mai dă voie să ai vise? Fără vise, oamenii pot exista?
De-a fost sau nu lungă introducerea am să las la aprecierea oricui. Fapt e că atunci când am prins de veste că s-a turnat un serial pe ideea asta mi-am zis că e musai să-l văd. Tot timpul mi-a plăcut să văd cum gândesc alţi oameni, normal, după ce am reuşit să mă definesc pe mine, să văd care sunt motoarele care le dau forţa de a înainta prin viaţă, care le sunt valorile şi peste ce ar putea trece fără vreo urmă de regret. Şi să văd cum reacţionează în situaţii limită, în momentele în care, forţaţi de viaţă, trebuie să facă ceva. Rămân oamenii de până atunci sau sunt îngenunchiaţi de-o hotărâre?
137 de secunde întreaga lume a rămas fără cunoştinţă şi fiecare individ şi-a văzut viaţa de fix peste şase luni. În momentul "stingerii" douăzeci de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. După trezire o lume întreagă era profet. Saltul în viitor era pedeapsă sau dar? Oamenii mai reuşesc să trăiască viaţa de zi cu zi normal, sau, după caz, încearcă să ajungă sau să fugă de acel viitor?
Dorinţa mea nu e de a vă povesti un film, ci doar de a vă spune că merită văzut, după părerea mea. Iar jocul cu propria viziune asupra vieţii la care vrând nevrând te-ndeamnă, merită jucat şi el.
Flash forward e numele serialului iar mai jos puteţi arunca o privire nu în viitor, ci doar peste trailerul lui.
Cum zilele trec în galop şi mă aruncă direct în braţele sărbătorilor, m-am gândit că măcar la spartul târgului ar fi drăguţ să-mi croşetez niscaiva planuri. Nu de alta, dar tot la spartul târgului am aflat că voi beneficia şi eu de câteva zile libere. Iar cum pe praful ăsta băieţii isteţi aleg să nu mai spargă banii rupându-se in figuri peste graniţe, am zis să mă bag şi eu în gaşca tocmai pomenită şi să mă orientez "agroturistic". Oare o fi o idee bună? Primesc sfaturi..
Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de inţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.
La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.
Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.
A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.
Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.
După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare, s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.
După 7 săptămâni, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.
După 7 luni sosi şi cel de al treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.
Cei doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul lui a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au intrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.
-Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul. -Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi, că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni, că pentru fiecare pas înainte trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea. -Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale, că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
-Da, ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl intrebă pe ultimul. -Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare, că dacă privesc cu înţelegere viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte, că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
-Da, ai ales bine…
Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce pot alege… iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.
P.S. Am citit un "post" al unei fete (http://denisasoare.blogspot.com/2009/12/vremea-lui-cupidon.html) şi mi s-a părut simpatic; la fel şi comentariile :)
Fulgii care mi se topesc pe faţă mă proiectează în trecut şi eu nu vreau. Încerc să mă ţin de ceva şi n-am de ce mă ţine, mă simt târât cu forţa în vremuri ce-au trecut iar eu vreau doar să fiu aici, plimbându-mi paşii prin zăpadă. Gândurile nu mă ascultă şi se-nmulţesc ameţitor, îmi urlă în cap în timp ce mă zbat să le alung de acolo, iar ele se sparg în mii, milioane de ţăndări care-mi rănesc prezentul. La dracu, ce-i aia prezent, trecut? Trecut nici nu există, e doar un fel de ecuaţie care să determine un sfârşit de drum, dar în realitate trecutul e prezent, prin gândurile care-l fac palpabil, prin ceea ce suntem ca rezultantă a oricărui gest făcut, a oricărui cuvânt rostit sau nespus vreodată... Mă uit cum ninge şi tristeţea mă gâtuie cu fiecare fulg care se transformă în apă după ce-mi atinge faţa iar apoi se usucă ca şi lacrimile de peste ani. Am alergat fericit în stradă ca să întâmpin iarna şi-acum mă-ntorc în casă cu capul plecat..
Dacă nu de mult vă povesteam despre curiozităţi în ale sexului, mă simt dator să dau o şansă şi celor care au probleme cu practicarea sportului ăstuia. Drept pentru care ciuliţi pavilioanele şi scrieţi pe hard.
Neşte băieţi dăştepţi de pe la Anglia, au decretat: Bârfa e la fel de sănătoasă ca sexul ! Uite aşa !
Zice băieţii ăştia că o "partidă" de bârfă îţi face viaţa mai frumoasă, ba mai mult, mai zice ei că studiul lor a demonstrat că taclalele şi bârfa au ca rezultat o viaţă mai fericită şi un psihic mai echilibrat... Ie-te mă... Şi staţi că treaba nu-i chiar de lăsat în derizoriu, că jmecherii ăştia de englezoi şi-au tras în gaşcă şi niscaiva psihologi ca să ne explice mai uşor cam cum stă treaba: "Prietenii (că cică de bârfit se bârfeşte doar cu frenzii; se vede că nu-s de pe la noi - n.a.)ne fac să ne simţim bine, iar asta duce la eliberarea de substanţe endorfine care sunt nucleul fericirii naturale. Singura situaţie în care se mai produce această reacţie chimică de o asemnea intensitate este atunci când facem sex. În concluzie, sexul şi bârfa au acelaşi efect asupra organismului unei femei şi nu ar mai trebui să fie inclus pe lista lucrurilor care nu trebuie făcute."
Uitasem să vă zic că băieţii ăştia dăştepţi au făcut determinările astea de mare acurateţe şi precizie referindu-se exclusiv la femei: "76% dintre femeile chestionate au declarat că se simt mult mai vesele dupa ce-şi împărtăşesc probelemele prietenelor celor mai bune, iar 73% că se simt mult mai bine şi mai relaxate după ce se pun la curent cu bârfele de ultimă oră, scrie femalefirst.co.uk. 55% dintre femeile chestionate au recunoscut că ar avea încredere în cea mai bună prietenă să le aranjeze o întâlnire cu un necunoscut..."
Acum... băieţii ăştia or fi ei şcoliţi, calmi şi fumători de pipă, dar au zis-o pe asta mare şi i-au atribuit calităţile unei axiome, fără să se obosescă să vadă cam cum stă treaba şi pe la Românica. Că dacă ar fi purces măcar efemer pe minunatele plaiuri, se prindeau că pe-aici poporu-i mai jmecher ca prin alte părţi: pe aici bârfeşte tot vulgul, de-o fi bărbat ori purtătoare de fustă, cu prieteni sau cu cine s-o nimeri, aşa, just for fun, iar fetele din zonă se descurcă de minune şi fără încrederea în prietenele lor cele mai bune...
Dar ca să n-o lungesc prea mult cu vorba pe ziua de azi, nu informaţiile de mare angajament date de compatrioţii lui Sherlock Holmes m-au îmbiat să pictez frumoasele rânduri, ci o întrebare pe care mi-am pus-o stând strâmb şi încercând să gândesc drept: oare blazaţii ăştia cum îşi aleg "obiectele" de studiu? Stau ei aşa în faţa şemineului, adunaţi în grupuri de număr variabil, pufăind cu graţie în faţa unui pahar cu coniac şi spunându-şi: Mmm... Oare ce influenţă să aibă zborul unei buburuze la mai puţin de 17 centimetri de genunchiul drept al unui sculer-matriţer asupra psihicului, a liniştii lui interiaore? Mă dau bătut, cercetătorii ăştia abili sunt mult mai dăştepţi ca mine, aşa că unde nu mă ştiu nu ma bag. Dar întrebări retorice ca să nu-mi amorţească creieraşul, încă-mi mai pun...
Concluzia nici nu e dificil de tras: fetelor, dacă n-aveţi cu cine, sunaţi o prietenă şi v-aţi scos !
Şi sărind de la una la alta în amintirea vremurilor când eram campion la şotron, vă impărtăşesc una din melodiile pe care am făcut vocalize în peregrinările mele din ultimul timp. Nu de alta, dar dacă tot vă povesteam cândva ce zic astrele despre scorpioni, ţin să fac o completare, esenţială cel puţin pentru scorpionul de mine: dacă la muzică nu ne potrivim... nu ne potrivim! Iar dacă-s mulţi ca mine, veţi rămâne cu prietenele voastre.. :)
1. Zilnic, 400 de milioane de oameni de pe tot mapamondul fac sex, adica o persoana din 17. Mai mult, chiar acum in timp ce citesti acest articol, aproximativ 2000 de cupluri sunt implicate intr-un act sexual.
2. Primele prezervative erau confectionate din intestine de animale sau din panza. In China secolului al XV-lea, prezervativele se produceau din intestine de miel sau din hartie uleioasa de matase, in timp ce in Japonia, erau realizate din carapacea broastelor testoase sau din cornuri de animale. Dupa secolul al XVI-lea, prezervativele erau cel mai adesea confectionate din panza imbibata intr-o solutie chimica si erau uscate inainte de folosire. Materialul era taiat astfel incat sa acopere doar partea de sus a penisului si era legat cu o funda pentru a nu se deplasa.
3. In India e mai ieftin sa faci sex cu o prostituata decat sa cumperi un prezervativ!
4. Barbatii se gandesc la sex, in medie, o data la 7 secunde.
5. In Indonezia, masturbarea se pedepseste cu… decapitarea!.
6. Cei mai tineri parinti din lume traiau in China si aveau doar 8 si, respectiv, 9 ani.
7. Oamenii, delfinii si maimutele bonobo (inrudite cu cimpanzeii) sunt singurele specii din lume care fac sex de placere!
8. 85% dintre barbatii care mor de atacuri de inima in timpul unui act sexual, au fost prinsi inselandu-si sotiile.
9. 25% dintre femei cred ca banii fac un barbat mai sexy.
10. O persoana obisnuita isi petrece, intre 20 si 70 de ani, aproximativ 600 de ore facand sex.
11. Doar 1% dintre adulti nu sunt interesati de sex si nu au fost nicodata atrasi fizic de cineva. Pe de alta parte, un procent cuprins intre 3 si 6% dintre adulti manifesta diferite forme de dependenta sexuala.
12. Hetero, gay sau flexibil? Studii recente au aratat ca femeile ar fi bisexuale prin natura lor si cu cat sunt mai excitate, cu atat isi doresc mai mult parteneri de ambele sexe. Intr-un alt studiu, femeile - fie ca se declarau hetero sau lesbiene - erau excitate in aceeasi masura de filme erotice, de barbati si femei. In opozitie, barbatii hetero se simteau excitati numai de femei, in timp ce barbatii gay, doar de barbati.
13. Sexul este cel mai sigur tranchilizant de pe planeta. Este de 10 ori mai eficient decat valiumul..
14. Fumatul dubleaza sansele unui barbat de a suferi de o disfunctie erectila.
15. In anii de inceput ai medicinei, doctorii tratau femeile care sufereau de isterie inducandu-le orgasme - serviciu era poreclit pe atunci “masaj medical”. Incepand cu anul 1930, aceasta tratament a fost abandonat in favoarea psihoterapiei.
16. De ce fac oamenii sex? Un grup de cercetatori americani au realizat un catalog cu toate motivele pentru care fiintele umane fac sex si au gasit nu mai putin de 237 de temeiuri distincte. Printre cele mai frecvente 10 motive, barbatii si femeile aveau 8 in comun. Singura exceptie notabila a fost “mi-am dat seama ca il/o iubesc”. Acest motiv a ocupat locul 9 in topul femeilor si doar locul 17 in clasamentul barbatilor.
17. Sexul regulat - cel putin o data pe saptamana - poate contribui la dezvoltarea fertilitatii la femei pentru ca reguleaza hormonii si tiparele menstruale.
18. Transpiratia masculina contine androstadienona – o substanta care declanseaza excitatia la femei. Compusul a fost utilizat si ca ingredient in parfumurile barbatesti.
19. 30% dintre femeile de pe 80 de ani mai au relatii sexuale cu partenerii lor.
20. Sarutul frantuzesc este o rarirate in lumea vie. In afara de oameni,doar o specie de papagali il mai foloseste ca preludiu pentru imperechere. Dupa ce pasarile isi deschid ciocurile si isi ating limbile, masculii isi scuipa pranzul pe pieptul femelei.
Doamne, ce plictiseală. Nu de mult m-am trezit și m-am apucat să "frunzăresc" internetul de ceva noutăți. Alegeri, bla bla bla, rezultate exit-poll, alegeri, câștigător... Ho bre, că mă doare inteligența de la atâtea știri pe tema asta..
Ha ha ha.. Un baner imi face cu ochiul și-mi zic că a trecut ceva vreme de când nu mi-au mai povestit astrele ce va fi cu mine. Cu 2009 fiind total lămurit, nu am ceva mai bun de făcut decât să sper că 2010 nu-i va semăna, nu de alta dar...
Tinerii ăștia de la eastrolog mă fac să zâmbesc; cică nu va fi chiar o catastrofă ca anul ce se încheie. În afara faptului că s-ar putea să o dau rău în bară cu sănătatea, cică e de bine. Ba mai mult, zic ei că am eu ceva scheme în program și fentez și problemele de sănătate. Dar cel mai fain pe pagina cititorilor în astre e caracterizarea unora de ăști ca mine. Și n-am cum să mă abțin să nu v-o fac cunoscută și vouă, că ar putea fi folositoare: să vă țineți departe de ei că, cică, mușcă :)
"Barbatul Scorpion poate fi recunoscut dupa privirea sa fixa, patrunzatoare, misterioasa si fascinanta, o privire care ar putea hipnotiza si serpii. El adopta stilul enigmatic atunci când nu este perfect stapân pe situatie, când înca tatoneaza terenul.
Barbatul Scorpion are o inteligenta penetranta, care merge dincolo de aparente, si o exceptionala intuitie, care îl face sa ghiceasca intentiile ascunse ale interlocutorului. Este extrem de tenace, iar daca si-a pus ceva în minte, va uza de orice mijloace pentru a-si atinge telul. Privind atent, vei descoperi însa ca straduintele sale de a reusi nu vizeaza puterea sau banii, ci sunt nascute, de fapt, dintr-un fel de întrecere cu sine însusi, din dorinta lui de autodepasire.
Barbatul Scorpion poarta aproape întotdeauna în suflet o rana de un fel sau altul, o problema emotionala sau sexuala, un conflict sau o frustrare greu de rezolvat. Dispune de o profunda sensibilitate si de un "feeling" iesit din comun, iar curentii emotionali dinauntrul ori din jurul sau îl afecteaza cu usurinta. Este lesne de ranit, susceptibil în ceea ce priveste sentimentele celorlalti, adesea singuratic si motivat de o nevoie aproape vorace de a avea o viata relationala. Barbatul Scorpion cauta însa o uniune profunda, indestructibila. Din acest motiv, este foarte atent cui îi permite sa patrunda în câmpul sau psihic.
Mânat de sexualitatea sa puternica, de libidoul sau de exceptie, barbatul Scorpion va avea probabil multe experiente amoroase. Vai, însa, de femeia care nu reuseste sa se ridice la standardele exigentelor sale, care nu-i poate câstiga respectul, pentru ca el va avea tendinta de a o tortura psihic, de a o chinui prin accese de ura si pasiune, crize de gelozie sau jocuri subtile "de-a victima si calaul". Barbatul Scorpion cauta femeia initiatoare, sublima, care sa-l ajute sa atinga divinitatea, ca în practicile tantrice de cea mai pura sorginte.
Doar femeia alcatuita din acelasi aluat ca si el, sau cea care îi va fi inteles perfect mecanismele interioare, va fi suficient de bine înarmata pentru a rezista alaturi de el."
Hmm, păcat că nu ninge. Mi-ar fi plăcut să-mi târăsc pașii prin zăpadă. Ce iarnă o fi și asta? Apropos, la mulți ani de Moș Nicolae; sper că ați fost cuminți și ați primit ce vă doreați. Eu mă duc să mai ascult orașul noaptea, voi ați face bine să vă culcați... Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea așa.. Noapte buna copii :)
Mi-e lehamite de perioada asta plină de abureli în care toată lumea promite orice doar ca să ajungă la cașcaval, fără vreo urmă de mustrare de conștiință că toate promisiunile astea sunt doar minciuni sfruntate menite să servească unui scop. Mi-e lehamite de micinoși și de cei care promit fără să-și țină promisiunile. Noroc că azi, într-un fel sau altul, se va termina.
M-am născut dintr-o speranță a mamei că va avea o fetiță. Mai avea un băiat și își dorea mult o fată, dar am apărut eu.. Mă întreb dacă toate dezamăgirile de care am avut parte în viață sunt un soi de pay back.. Pentru dezamăgirea mamei..
Am avut eu o ideea fixă de la un moment dat în care am început să pricep ceva mai mult din ce înseamnă să faci, pentru un timp, umbră pământului, și anume să spun ce mi-e prin suflet și prin minte, fără să mint. Și mi-am mai zis că nici promisiuni n-oi face știind că n-am să le respect. Cu riscul de a supăra pe cei din jur, cu riscul de-a nu fi pe placul lor, cu riscul de a pierde de multe ori. Am mai avut și nebunia de a cere același lucru celor ce mi-au fost aproape..
Am revăzut aseară Nașul; o lecție de viață sau mai bine spus de supraviețuire. Supraviețuire prin reguli simple: pedepsește trădarea și minți dacă foloseste scopului. Frumos film, triste concepte..
Îmi închid ochii și fac un exercițiu de imaginație în care încerc a-mi contura viața ducând de nas pe unii și pe alții. Mi-e clar că aș fi avut de câștigat pe toate planurile: social, personal, în afaceri, la servici. Doar că ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu o constantă senzație de greață...
Nu de mult o prietenă îmi spunea: "Oferă-ți un timp doar ție și încearcă să iei decizii pe care nu le vei regreta. Dar indiferent ce vei face, am o rugăminte: nu strica relația ta cu tine; e cea mai importantă!"
Așa că, indiferent cât aș putea să câștig, am să fiu catâr ca și până acum, și am să-mi păstrez fixurile. Nu de alta dar nu ar fi un schimb pe care să-l apreciez: eu contra beneficiilor din abureală. Și nu-i așa?: nu există o altă soartă, decât cea pe care ne-o facem singuri.
Fiecare dintre noi s-a întrebat măcar o dată în viață cum de am cheltuit atât de mulți bani pe cine știe ce prostie cumpărată, cum de am acționat într-un anumit fel atunci când am fi vrut să facem altfel, sau, ca să fiu mai concis, ne-am întrebat cum de ceva sau cineva a reușit să ne seteze mintea pentru a avea un comportament în neconcordanță cu dorințele noastre. Ar putea părea complicat, dar în fapt nu e chiar așa. Lucrurile se rezumă la știința unora dintre noi de folosire cu grație a tehnicilor de manipulare, iar de cealaltă parte, la incapacitatea noastră într-un anumit moment de a realiza că suntem manipulați. Nu e nici un secret că tehnici de felul ăsta s-au folosit de când lumea și pământul, într-o primă fază empiric, ca mai apoi să ajungă la rang de artă. Ei, și dacă-i artă, începe să-mi stârnească interesul...
Pe vremea naziștilor, de exemplu, se foloseau la greu imaginile subliminale, introduse atât în filmele de propagandă cât și în cele ce se doreau a fi artistice, rezultatul fiind, normal, același: crearea unei convingeri în mintea privitorului, convingere de multe ori la polul opus al gandirii de până atunci a persoanei respective. La modul de abordare mai dură există și tehnici strict manipulatoare ca hipnoza și programarea neuro-lingvistică care permit ocolirea comportamentului rațional al unui individ, pentru a accede direct la comportamentul inconștient al acestuia…
De unde mi-a venit să scriu despre așa ceva? De la confruntarea de aseară dintre cei doi conaționali doritori să câștige alegerile din 6 decembrie. Dacă aș fi vrut ca să îi ascult pur și simplu, mai mult ca sigur că senzația de deja-vu m-ar fi lovit în mai puțin de 5 minute...Și poate că nici nu m-aș fi întrebat de ce unul dintre ei vrea să facă atâtea lucruri mărețe de-acum încolo când a avut atâta timp să le facă până acum, și nici de ce celălalt, care la rândul lui a jucat în același teren al puterii, crede că potența într-ale înfaptuirilor stă în numele de președinte...
Recunosc că am privit ca la un spectacol de iluzionism dorindu-mi să văd un show al manipulării făcute cu talent. Că doar ideea ce stă la baza unor alegeri e extrem de simplă: să-i faci pe oamenii cu ștampila în mână să creadă că lupta pe care o duci tu e și lupta lor... Aproape că-i nostim. Că doar 20 de ani de exemplificări la ce o fi buni?
Clar mi-e în ziua de azi că show-ul nu a fost show iar talentul s-a ascuns într-atât de bine încât mie mi-a fost imposibil să-l reperez. Am aflat încă o dată cât de bine ne va fi și sunt sigur că voi mai afla o dată-n plus la următoarele alegeri după astea... Am aflat și că oriunde te-ai plimba prin țara asta nu merită să investești în aparate de filmat sau fotografiat că oricum sunt binevoitori care iti vor oferi o poza să ai amintirea vie a locurilor prin care-ai trecut, și-am mai învățat cum se jură cu mâna pe Biblie... Mai bine nu aș fi învățat...
1989 - 2009... Nici mai mult, nici mai puțin; fix 20 de ani au trecut de la revoluție. Țin minte ca ieri cum mă uitam la televizor și nu-mi venea a crede că se întâmplă, nu-mi venea a crede că românii au reușit să-și ridice capul din pământ și să-și zbiere dorințele...
20 de ani în care mi-am făcut planuri, și vise, 20 de ani în care s-au dărâmat... și visele, și planurile...
La finele săptămânii cei care mai au puterea să creadă că ceva se va schimba, vor mai făptui o dată-n plus exercițiul democratic al votului. În imagini puține, nu cu mult peste trei minute, se poate face o scurta rememorare a anilor ce au trecut, a oamenilor care ne-au "cârmuit"...
Mă uit în jur, și asta nu e o glumă imbecilă, și vad prea mult roșu pentru cât aș vrea... E sânge, al meu, care a țâșnit ca în filmele alea proaste la care refuz să mă uit, după ce în tâmpenia mea am încercat să desfac o conservă de pește cu un cuțit prea tăios... Fuck, fuck, fuck... De ce scriu? Ca să-mi mut mintea de-acolo! E clar că nu e o idioțenie faptul că al nostru creier nu are chef să proceseze două dureri în același timp. Dar, oricât de curios aș putea să par, credeți-mă că nu am vrut să văd cum îmi arată oasele pe sub piele... Auuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!
Da, da, nu vreau să plictisesc pe nimeni cu știința mea în ale proverbelor... Ați citit titlul și v-ați edificat! Dar hai să încep cu începutul. Debutul ăstei zile în afara faptului că m-a făcut să mă întreb ce a fost în mintea mea când mi-am ales formidabilul job în care prestez, nu dădea nici un semn că-mi va aduce ceva nou în viață. Și totuși...
Am făcut ochi cu greu, și, probabil cu o față lipsită de gânduri, mi-am căscat ochii înspre telefonul care-și urla alarma... Mare lucru nu am înțeles în primele secunde, dar apoi mi-am adus aminte că e ziua lu' națiunea și eu am fost desemnat să aduc prin eter ceva din minunatele manifestări dintr-un anumit colț de țara... Am țâșnit cu viteza melcului spre duș iar apoi cu cheful câinelui de a linge sare am urcat în mașină... nu chiar după ce am ieșit de la duș...
Cât de frumos au ba a fost pe la Alba Iulia, dacă erați așa de curioși ar fi ajuns să vă deschideți televizoarele, iar eu nu am nici un chef să vă spun chestii care le-ar putea afla oricine. Spuneți-mi cum vreți, cu condiția să nu mă înjurați pe blog că renunț brusc la prietenia ce nu ne leagă...
S-a făcut relativ târziu când am ajuns din nou acasă, mi-am turnat un whisky nașpa ca să închin pentru ziua nației (nașpa fiindcă nu aveam unul mai bun, nu fiindcă nu merita evenimentul), mai frec mâța mițel în stilu-mi caracteristic când sună telefonul. Mi-a atras atenția, nu de alta dar la cât de sociabil sunt și luând în considerare și alte chestii recente, e lucru rar... Unknown number... În gândul meu mi-am spus "Ia mai date-n...", dar curiozitatea m-a împins să răspund... Nu era legătura proastă, doar că jmecherul de la capătul celălalt de linie avea un glas de mi-am zis că o viată a servit la micul dejun numai scaieți...Și mârâie ceva în engleză, ba nu, în americană, de baltă, de lac, de ocean sau de ce o vrea el să fie, mai mult un esperanto pentru urechile mele gingașe... Noroc că și eu am invațat limbi străine când eram la pescuit, adică pe baltă, și cred că ceva am priceput din ce încerca să exprime. Partea cu "La mulți ani!" am prins-o din prima, dar de ce mușchii mei îmi zice asta, mi-a luat ceva clipe de frecuș al neuronilor, și mi-a ieșit: cică pentru ziua noastră, a românilor... Îi zic că merci, gândindu-mă la toate radiourile care au în program glume de mare rahat și la toți prietenii mei care și-ar dori să mi-o tragă azi, dar jur că nu mi-a ieșit nimic. Îmi zic că-l las pe ăla să abereze cât vrea, să-și facă numărul, și m-oi prinde eu într-un final...
Buei, știți care-i șmenu? Eu nu m-am prins, el a zis cuvinte care m-au pus pe gânduri, și nici mai mult nici mai puțin mi-a propus un job, ca să mă exprim la fel ca el, undeva la dracu'n praznic pe harta lumii ăsteia, și totul doar fiindcă ce am făcut eu după ce m-am trezit în dimineața asta a ajuns în fața ochilor lui... Mi-a dat date de contact, tot ce mișcă, ca să mă conving că nu e o glumă proastă. Mi-a dat si-un dead-line...
Dar, ca să fiu și eu ca o reclamă de acum câțiva ani de la MTV, am sa vă spun că postul ăsta l-am scris doar pentru a mă lăuda că am început să scriu o carte... Despre ce? Vă spun în cazul în care o și duc la capăt! Până atunci, luați de aici o melodie care mă face să mă gandesc serios la oferta mâncătorului de scaieți; așa-mi închipui eu că se cântă pe-acolo...
By the way, La mulți ani!!! compatrioții mei de azi! E 1 Decembrie!
