Gânduri de noapte scrise uneori ziua..

Unde face Nicu-armata

>> 29 aprilie 2009

Aseara nu imi venea sa merg acasa. Dar deloc. Asa ca, la volan fiind, m-am tot dus. Nu stiu daca chiar aveam o tinta, ba nu, chiar nu aveam, dar stiam ca vreau sa merg si sa ascult muzica. Doar atat. Ma uitam cum serpuieste drumul in lumina farurilor si ma simteam total absent. Parca nu eu conduceam. Ca am ajuns la Sovata, sunt sigur ca nu a fost intamplator, doar ca mintea mea refuza sa faca trasee. Mi-a venit sa zambesc cand am ajuns langa lac: dr. House fuge pe acoperis cand nu ii este bine, eu fug la Sovata..

Nu prea eram imbracat de plimbari in miez de noapte, dar nu a contat. Am coborat din masina si mirosul de sare m-a scarpinat cu finete prin nari. Cald nu era. Am luat-o usor pe drumeagul de langa apa. Ultima data am fost aici intr-o toamna. Si am plecat cu un con de brad in buzunar...
M-am asezat pe o banca si cred ca a trecut ceva timp stand asa. Ma gandeam la un milion de lucruri si parca nu gandeam de loc. Cert e ca simteam un soi de liniste si asta imi facea bine. M-am ridicat si am continuat sa ma plimb alene. Intr-un tarziu tot trebuia sa ma intorc acasa... Am luat-o spre masina si am auzit "ceva". Chiar nu intelegeam ce se intampla. Nu era nici tipenie in preajma dar totusi ce auzisem parea a fi un glas, si unul puternic, cumva amplificat de linistea din jur. M-am uitat inspre lac, atat m-a dus capul sa fac. Normal, nu era de acolo. Si-am auzit glasul din nou, ba chiar de data asta am realizat ca zice ceva in maghiara. Era chiar aproape de mine doar ca nu bagasem de seama ce e.
Va aduceti aminte de Big cu Tom Hanks? Si "chestia" vorbitoare era un fel de Zoltar, doar ca vroia sa para facut din piatra. Si chiar reusea. De aia nu-i dadusem nici o atentie. Acum imi parea interesant capul sub forma de soare, gura larg deschisa care iti inghitea mana pentru cateva secunde citindu-ti "viitorul". "De ce nu?", mi-am zis. Ia hai sa vad "ce imi rezerva viata"...
Cei doi lei au disparut cu gratie in intestinele masinariei, am selectat o limba pe care sa am sansa sa o inteleg si mana mi-a poposit in gura. Hei, nu va ganditi la prostii! Vizionarul a inceput sa baraie, sa-si aprinda beculetele, concentrandu-se cu seriozitate la liniile din palma mea. Cand s-a lamurit cum sta treaba cu mine, a dat verdictul. Frumos tiparit, elegant chiar, cu data, ora, tot tacamul. Si iata ce-am aflat:
1. Nu-ti place sa fii presat.
2. Simti ca in prezent nimic nu-ti reuseste.
3. Iubesti arta si cultura.
4. Dormi si mananci prea putin.
5. Mai ai destul timp pentru lux si bogatie.
6. Reusitele te fac sa fii invidiat. Ai grija la capcanele care ti se intind.
7. Esti prea visator, fii mai rational si risca cu curaj...
8. In jurul tau totul se schimba, vezi si stii ca in scurt timp si viata ta se va schimba.

Deja ma simt mai bine, cu toate ca Zoltar facea chestii magice iar soarele de piatra mi-a luat doar banii. Numai cand am ajuns intr-un final in pat mi-am dat seama cat de frig mi-a fost. Cu toate astea, am sa mai trec pe-acolo.






2 comentarii:

Anonim 4 mai 2009 la 19:09  

o poveste foarte frumoasa...

Un strop de ploaie 1 septembrie 2009 la 16:37  

E adevarat. E o poveste. In realitate crede-ma ca a fost mult mai frumos

Persoane interesate

About This Blog

Faceți căutări pe acest blog

  © Blogger templates Romantico by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP