Gânduri de noapte scrise uneori ziua..

Optimism fara frontiere

>> 27 aprilie 2009

Oare cineva care crede ca in toate exista o limita se cheama limitat? Fiindca daca e asa, atunci ma autodenunt: sunt limitat!
Limitat in a crede ca optimismul e fara granita! Ooo..., poate fi, dar mie-mi pare ca incepe sa miroase a naivitate. Ba nu, m-am razgandit: pute a tampenie!
Si hai sa va spun de ce am devenit asa de combatant: fiindca m-am plictisit sa aud ca totul se rezolva, ca timpul le rezolva pe toate! CUM le "rezolva", asta nu mai conteaza?!
Aaa..., ca atunci cand pierzi pe cineva drag, atunci cand iti pierzi sanatatea, sau un picior, sau o mana, sau doua, sau toate, ai putea peste un timp sa te impaci cu situatia, asta nu inseamna rezolvare! Poate pentru unii, nu si pentru mine! Ca suna mai mult a resemnare!

Am auzit de un milion de ori ca timpul le rezolva pe toate si culmea, o fi coincidenta sau nu, am tot auzit de la cei la care timpul n-a trebuit sa le rezolve nimic, poate doar cateva fire albe ca sa dea bine la prestanta...
Stiam ca traiesc intr-o lume a criticilor de arta, a analistilor politici, a cunoscatorilor in fotbal si-a specialistilor in moralitate. Ajung sa cred ca e si o lume de filozofi! Si atunci de ce n-as fi si eu filozof ca sa enunt? Exista doar doua categorii mari si late: cei care-au luat-o si cei care urmeaza sa o ia peste bot de la viata! Mmm... si chiar nu ma va pali uimirea vazand cum o gramada de "axiome de viata" vor ajunge intr-un cos odata ce se va intampla.

Mai fratii mei intru plimbare pe acest pamant, hai sa vedem padurea de copaci! Putem?
Eu pot sa fiu optimist si sa cred ca voi fi mai bine platit - si pentru asta trag la caruta cat pot de bine.
Pot sa fiu optimist si sa cred ca voi circula inainte de 100 de ani pe autostrazi in tara asta - si de aia ma duc la vot: fiindca-s optimist ca nu toti din politica or fi de-o teapa.
Pot sa fiu optimist si sa cred ca si la noi exista sansa la civilizatie si pentru aia arunc resturile la cos si-n intersectii nu-mi proptesc mana in claxon...

Dar nu sunt optimist ca "se rezolva" si am sa mai pot povesti cu bunica. Nici cu bunicu.
Si nu-s optimist ca tatal meu va intineri si ma va dobora din nou la skandenberg.
Si nu sunt optimist ca sa cred ca ceea ce pierd e de fapt un lucru bun doar fiindca timpul il va inlocui cu altceva !

Viata le rezolva pe toate si chiar ne "rezolva" cu totul intr-un final, doar ca nu-mi e totuna si CUM o face! Spuneti-mi si mie, se cheama asta pesimism?


Vezi mai multe video din Muzica




4 comentarii:

Anonim 27 aprilie 2009 la 18:45  

Oare de ce ,prietenii au tendinta de ''incuraja'' in acest fel? Cred ca se simt obligati si in felul asta se ajuta tot pe ei! Am fost si eu sub impulsul de a proceda la fel,sa pronunti acolo niste cuvinte lipsite de miez. Sant de parere ca ar trebui sa-ti lasi prietenul sa-si strige durerea si sa fii alaturi de el in alte moduri...


@cleo

Un strop de ploaie 27 aprilie 2009 la 20:27  

yes! am crezut ca sunt cazut in cap fiindca gandesc asa. multumesc, cleo :)

Anonim 4 mai 2009 la 19:23  

e o mare greseala sa credem ca timpul le rezolva pe toate...timpul nu rezolva nimic...doar noi putem(atunci cand este posibil sa facem ceva) sa ne rezolvam problemele. Cred ca exista o doza de pesimism in ceea ce scrie mai sus...dar nu un pesimism exagerat.

val

Un strop de ploaie 6 mai 2009 la 12:42  

nici eu nu cred in aceste mari rezolvari. de fapt lucrurile sunt simple: instinctul de autoaparare le ingroapa in uitare

Persoane interesate

About This Blog

Faceți căutări pe acest blog

  © Blogger templates Romantico by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP