Iasi

Nu stiu daca am precizat, dar la Iasi nu am fost doar ca sa-i vad pe ai mei. Am fost si la o nunta. A nepotului meu. Hello, luati-o bland, nu-s chiar asa de mosneag, chiar daca nepot ar duce cu gandul la asta.. :)

Ei, dar ca sa ajung la locul faptei a trebuit sa conduc vreo 5 ore. Ore in care, din pacate, mi s-a mai confirmat odata cat de dobitoci sunt unii soferi. Multi! De vreo trei ori era sa zbor de pe sosea fiindca unii au o problema cu apreciatul distantei. Si a resurselor reale ale cojii pe care o conduc. Si crezand ei ca sunt mari piloti de formula 1 si ca ar si conduce niscaiva bolizi, baga baietii depasiri cu rablele din dotare de ma fac pe mine sa verific daca se merge la fel de bine prin santul ce margineste soseaua ca si pe sosea.
Mai sunt si zmeii aia de conduc tir-uri, sau alte chestii de zece ori mai mari decat masina mea. Si e o adevarata bucurie sa-i vezi cum taie toate curbele de parca numai ei exista pe lumea asta. Dar eu, frate, pe unde palaria mea sa mai merg?

Una peste alta, mi-am actualizat repertoriul de injuraturi datorita idiotilor cu care m-am intersectat.
In sfarsit am ajuns. Si uitasem cat de bine arata orasul ala. Si ma intreb din nou cum de reusesc sa ajung asa de rar pe acolo. Parca miroase a tinerete. A miilor de studenti din zona, a tineretea mea petrecuta acolo... Aici trec cu vederea multe. Si hartoapele care-mi incearca suspensiile, si baietii care traiesc cu impresia ca le-a luat cadou mamicuta cate vreo strada cu prioritate.. Am fost ingaduitor pana si cu un prost care mi-a taiat calea, si tot el suparat, prin geamul deschis, a tinut sa ma informeze: Ba mitic de Bucuresti, in orasul meu eu am prioritate...
Nici nu m-am obosit sa ii raspund. M-am uitat la el si mi-am dat seama ca s-a nascut pe intuneric. Ca altfel cum s-ar fi explicat ca-i prost ca noaptea? Eu asa am invatat la scoala, ca prostii nascuti ziua sunt mai zambitori. Iar asta era incruntat.

Si am ajuns acasa. Mama era zambitoare, cu toate ca stia ca vom petrece doar cateva ore impreuna. Ne-am strans in brate si eu m-am simtit din nou copil. E bine sa fii copil, sau cel putin eu as mai vrea sa fiu macar o zi copilul mamei. Ne-am luat cu povestile si aproape ca am uitat de nunta. Dar mi-am reamintit. Ocazie cu care m-am si luat cu mainile de cap cand mi-am dat seama cat de organizat am fost la facutul bagajelor... Nu am uitat multe, doar camasa, si cravata, si pantofii, si... Si ce daca? Doar pentru fraieri ca mine s-au inventat mall-urile. Asa ca, la shopping. Urgent!
Auci, nici nu stiti cat ma enerveaza sa bat magazinele. Rau tare. Dar de-i musai, cu placere! Doua ore am cautat si tot nu eram multumit, dar daca o mai frecam mult nu mai prindeam nimic din fericitul eveniment. Asa ca, luat, plecat, ajuns la marele bairam. Lume faina, neamuri neitalnite de mult, o basca de tinerei necunoscuti, frumosi prin energia lor, putin mai "altfel" la capitolul distractie, si ei, mirii. Frumosi. Fericiti. Emotionati.
Nunta a fost reusita. Eu, singur prin zona, am ocupat un loc la bar si nu m-am prea dezlipit de acolo. Doar pentru un dans cu nepoata-mea. O pustioaica ce s-a casatorit anul trecut si pe care nu o pot uita de pe vremea cand era copil si de fiecare data cand ii vizitam parintii mi se posta in brate si nu se mai dadea jos de-acolo decat cand ma hotaram sa plec.
Partea proasta e ca la urmatoarea nunta va trebui sa mai prestez o tura de shopping. Ca sa-mi ghicesc un alt costum. Pe asta l-am rezolvat usor. Putin scrum pe sacou. Gaura draguta.

Duminica am mai reusit sa schimb cateva vorbe cu ai mei. Prea putine. La fel de putine ca si timpul pe care mai reusim sa-l petrecem impreuna. Am luat-o din nou la pas spre casa. Inca cinci ore de injuraturi. Traiasca Romania. Si mandri sa fim ca-i populata!