Culege... ce vor muschii tai

Nu-i necesar sa fii mare filosof ca sa te prinzi ca viata-i o curva. Ca are ea un apetit aparte pentru a-ti trage cate una peste bot de ficare data cand te vede zambind. Ar fi ceva variante la chestia asta, dar nu bag mana-n foc ca ar si functiona.
Una ar fi, sa zicem, sa mai renuntam la ranjet. Cine stie? Poate nu se prinde ca ne e bine sau ca ne-a reusit ceva ghidusie si ne scuteste pentru moment.
Alta ar fi sa devenim masochisti, iar in acest minunat caz s-ar putea sa o facem sa renunte la bombardatul cu pumni intre ochi vazand ca ne face si placere...
Iar alta, fara pretentia si nici macar dorinta de a defini intreg "spectrul" de variante posibile, ar fi renuntatul la planuri. Vorba aia: no woman no cry. Rahat, n-o luati si voi mot-a-mot, fiti usor inspirati si dati-va seama ca era o adaptare la: nu planuri, nu dezamagiri. Hai ca pe asta o stiati si fara ajutorul meu. Aproape as baga mana in foc ca v-ati semnat macar odata-n viata ca atunci cand nu te obosesti sa mai visezi nici nu mai ai cum sa fii dezamagit. Si daca nu va prindeati chiar singuri, e musai sa fi avut vreo rezonanta prin creierasele voastre chestia de la fizica ce ne povestea despre actiune si reactiune. Dar, nu-i asa, la actiune zero... hai, hai... bravo... asa e: reactiune niet, nulo, zero, ninci, canci...
Nu incercati sa va luati de felul cum scriu unele cuvinte, ca printre putinele chestii de care am prins de veste, e si aia ca pe simpaticile plaiuri mioritice umbla vorba "cum se scrie asa se citeste"... Hmmm, o fi avand ceva legatura cu scrierea fonetica... Habar n-am!
Da' sa nu bat campii cu prea multa gratie si sa ma indepartez de locul de unde-am pornit, la nici doua ore de cand am prins de veste ca e o zi noua, nou-nouta, proaspata de-a dreptul, mi-am zis eu asa, ca un mic filosof ce ma aflu: Buei... ia mai las-o-ncolo cu vrajelile astea de le zice planuri, vise si-alte harfe, si mai fa exercitiul ala de-i ziceau stramosii "culege clipa"... (parol ca imi iesea si in latina, da' n-am vrut sa ma dau mare!)
Este ca mi-am adus aportul de gandire pe ziua de azi? Eu asa consider, drept pentru care ma ambalez si eu frumos, asa ca de iesit in lume, si ma car la o cafea. Cu niste prieteni.

Voi ce mai asteptati? Lasati calculatoarele in pace si postati-va fizicul pe o terasa ceva. Cine stie, poate dati mana cu viata!