Tusesc!

Nu stiu daca am lamurit-o pe aia cu grija mea pentru sanatate, dar in cazul in care am omis, rezolv instant. Din plictiseala, lene, sau prostie, mi se cam rupe de ceva timp incoace daca functionez la parametri optimi ori ba. Si darnic cum sunt, vina o impart si cu minunea de sistem sanitar prin care m-am invartit pana m-a luat ameteala. Nu de la invartit. De la rezultate. Adica, de la lipsa lor.

Mie imi sunt simpatici baietii astia in halate albe de se numesc medici, as sta la o bere cu ei, poate-as manca si-un gratarel, o tabla, o treaba, o poveste despre tineretea agitata, dar ma apuca batzul cand e sa povestim de-ale sanatatii. Si fiindca vreau sa par a sti sa fiu concis, va pun la curent cu problema: bre, din ianuarie incoace tusesc de-mi sare palaria ce nu mi-am cumparat-o! Si nu-i haios, pe bune!
Ca-mi vine si mie sa ma mai exprim si prin viu grai nu doar prin taste si ma apuca tusea! Ca vreau sa beau si eu o oranjada imbunatatita si ma apuca tusea! Ca as mai vrea sa dorm si eu din cand in cand, dar ma apuca tusea!
Oricum, de lasat de cantat sub dus m-am lasat de 6 luni, si ia ghiciti de ce?! Ca ma apuca tuseeeeeeaaaa!!!
Ok, stiu ce va roade...: si-atunci m-apuca tusea!

O luna - doua, tot i-am vizitat. Cum pe cine? Pe doctori, frate! Hmmm... nu prea esti atent! Si unu-mi zice: - Ai pneumonie. - Ok, si ce sa fac? - Pai ia de-aici reteta, indoapa-te si va fi bine. Sanchi, canci, nema... Papat cuminte hapurile si rezultat similar cu al razelor de luna asupra galosilor de guma!
Ma duc la altul. Mai bag o raza-nspre plamani, mai casca altul ochii, si glasuieste: - Pai n-ai avut pneumonie niciodata! Ai alergie! In gandul meu: "Mda, la prosti."
Alte pastile, alta saptamana in care ma dopez, iar rezultatul... Hai ca v-ati prins din nou: tusesc!
Zic: "Stai tati, mai sunt si altii, ca vorba aia, e oras universitar si musteste targul de specialisti." Si dau peste inca un gomos: - Ai pneumonie!
Ce sa mai zic, ca mi s-au ros urechile? Mai baga si asta un tratament in mine, alte pilule, de, cum s-au descurcat si tinerii de la firmele de medicamente cu vreo atentie, o maslina, ceva... Iar eu tusesc!...
Ia mai mergeti voi in s...ufletul meu si mai lasati-ma in tusea mea! M-oi fi calificat pe postul de cobai si nu am prins de veste! Vi s-au gatat testerele si m-ati gasit pe mine...

Si am ajuns de unde am plecat. Cum adica de unde? Voi chiar nu ma bagati in seama... Hei, pay attention to me! Pentru aia ma trogloditi e un fel de cine nu beleste ochii, beleste... punga... Ziceam de unde-am plecat cu postul asta. Mai pe-ntelesul "tutulor" (fie-i tarana usoara inventatorului), de la grija lipsa ce m-a palit de un timp pentru functionarea in parametri.

Da' treaba nu e chiar asa de simpla cand mai exista oameni la care le pasa de tine.
- In jumatate de ora ne intalnim in fata la clinica de pneumologie! imi sporovaie in telefon un glas la care nu pot sa-i spun "Nu!"...
Da-n gandul meu: "Aoleu, nu inca o data..."
Gandu' ca gandul, dar cert e ca m-am conformat. In jumatate de ora nu doar am ajuns, dar eram si in cabinetul noului doritor de a ma tamadui. Simfonie, tati! Prozo-poezie! Eminescu la brat cu Creanga! Moldovean, fratilor. De-al meu, cum s-ar traduce. Fain, haios, cu poantele la el si mustata stufoasa sub nas...

- Ia zi...
- Pai, cam tusesc.. De pe la inceputul anului.. Si unii colegi de-ai dumnevoastra nu s-au hotarat daca am pneumonie, sau n-am, sau sunt alergic... Cert e ca am mancat o farmacie intreaga dar tot... tusesc!
- Ei, oameni suntem. Mai gresim!... Fumezi?
- Cam da.
- De 10-15 ani?
- Sa zicem vreo 20...
- Razi un pachet pe zi?
- Fara stradanii pot chiar si doua...
- Esti ragusit.
- Stiti, tusea...
- O rezolvam! Ne intelegem noi cumva!
Si-mi face semn sa il urmez. Mai bag o radiografie, mai suflu si-ntr-o teava (spirometrie pentru avansati) si revenim in cabinet:
- Bre, da-i musai sa fumezi atat?
- Nu e, dar... imi iese...
- 15! 10 - 15!
- Hmm?
- 10 - 15 tigari pe zi. Hai, ca nu-s de ala care-ti zice sa te lasi, dar atat poti face si tu...
- Pot?
- Poti, poti! Stii si tu! Dar, apa tu bei?
- Din compusi...
- Adica?
- 5-6 cafele... ceva whisky...
- Bine: 3... Adica, trei - trei!
- Hmm?
- Trei cafele si trei litri de apa. Merge, nu? Da'... tie cam ce-ti place sa mananci?
- Io stiu? Gratare cu mujdei si cartofi prajiti si... pate.
- Bre, cartofi mananca taranii. Tu esti boier. Tu manaci gratar cu salata. Multa! Si mujdei cat vrei tu. Gratar, de pui, de vita, mai subtire cu porc, ca-i gripa, stii si tu... Cat despre pate, lasa!... Lasa si painea! Da' lapte bei?
- Nu.
- Bine faci. Nici sa nu te apuci. Aaa... Si lasa sarea in pace, ca nu mai simti gustul mancarii. Iar cafeaua, neagra! Fara zahar! Ca sa-i stii aroma! Zi sincer, nu te chinui, nu? Dar fructe, cate vrei! Si masaj toracic...
- Poftim?
- Iti dau o crema pentru masaj.
Si se intoarce spre "glasul" ce nu demult sporovaia la telefon si-i zice:
- Il masezi, stii tu... Dar sa-i dai si-o bluza, ca mai intai i se va face frig... Dar dupa aia se-ncalzeste...
Face cu ochiul...

Imi venea sa rad dar imi era sa nu ma inteleaga gresit. Tipul era pitoresc cu adevarat. C-o strangere de mana si o reteta in brate ne-am luat ramas bun. Daca n-am sa mai tusesc, va spun eu peste 7 zile, dar intalnirea cu omul asta a facut toate paralele!