Zile
>> 30 iunie 2009
Una dupa alta, zilele trec fara sansa de a mai reveni. Ora dupa ora isi pune amprenta pe ceea ce sunt. Gandurile parca au pornit un razboi si aproape le simt cum se trantesc unele pe altele prin capul meu. In jurul meu mor oameni, mai buni sau mai putin buni, asa cum au decis sa fie.. Fiecare dimineata in care ma trezesc mi-e cu una in minus din cate au ramas.. Gandesc intunecat in ciuda luminii stralucitoare de afara.. Poate nu-s in "forma", poate doar asa sunt eu, sau poate...
2 comentarii:
te-ai intrebat de unde se aduna in noi atita tristete si intuneric>???eu mi-am pus aceasta intrebare, am gasit si un raspuns...nu depinde de mine.de noi nu depinde cam nimic. noua doar ni se pare ca totul este vointa llui... a lui DUMNEZEU... este si el , in ecuatia fiecarei vieti, dar noi nu invatam ca rezolvarea estye la noi si ne opunem ,din orgoliu unor actiuni logice. gindim ca naiba, din perspective de dumnezei, crezind ca rezolvam totul dintr-un condei sau semnatura... cine se mai gindeste sa ia in calcul acel gram de suflet. ce sa faci cu el? sentimentele sint luate in ris, indiferent care ar fi ele... se face mishto la greu de orice . cunosc situatii in care s-a ris de iubire cu 7 guri... si cu o infinitate de capete, monstrii zilelor noastre distrug tot ce a mai ramas curat. probabil ca si tu ai avut parte de vreo dezamagire.iti doresc mult bine
multumesc
Trimiteți un comentariu