Un soi de tristete...

Oare ce e adevarat din "Ce ti-e scris in frunte ti-e pus"? Nu e in puterea mea sa gasesc raspunsul.
Poate ca suntem doar facuti pentru a urma un drum si nu avem puterea de a ne abate de la el, sau dreptul... Poate nu stim sa ne abatem de la el. Poate ca suntem doar niste marionete pe scena teatrului de papusi al vietii...
Cred ca am fost printre ultimii oameni din univers care au aflat de moartea lui Michael. Da, el, adoratul si hulitul, negrul alb cu destin de montagne russe... Iar cand am aflat ca a murit nu gloria, nu problemele lui financiare sau juridice mi-au lovit mintea, ci doar faptul ca era tanar. Si strangerea de inima (ar putea suna ironic in conditiile mortii lui, dar nu e) a realizarii pentru o data in plus ca tot ce suntem azi maine se poate transforma usor in istorie. Si atunci ce ne ramane? Ce imi ramane? Sa fac alegeri? Si care ar fi alea? Care au fost pana acum?

Parintii nu ii alegem, culoarea cu care ne nastem nu o alegem, nici coordonata de pe glob pe care cunoastem intaia data lumina soarelui... Nici rudele, nici casa in care crestem, nici prietenii nu cred ca ii alegem daca e sa ma iau dupa cat de usor ii tradam uneori, nici...
Nici macar de cine ne indragostim nu e alegerea noastra. Singura putere a noastra cred ca sta in felul in care facem lucrurile... Felul in care iubim, felul in care privim o floare, un picur de ploaie, felul in care spunem lucrurile...

Sa-ti fie muzica acolo unde ai ajuns, Michael.


Vezi mai multe video din Muzica