Noi... scenaristii vietii noastre

Adevarul e, al meu, nu unul general valabil, ca House MD face toti banii. Asta e un fel de chestie citibila de la coada la cap, pe principiul "time is money"... iar atunci timpul petrecut vazand filmul... Hai ca ati prins ideea, ca sunteti destupati la minte!
Iar Greg asta, doctorasul priceput la toate din serial, e un deliciu.
Sa le dea Dumnezeu sanatate scenaristilor isteti si de lucru in gradina la aia mai prosti! Da' astia de l-au conturat asa fain pe House sigur o sa fie sanatosi tun! Ca asa au stiut ei sa mi-l gaseasca nici frumos da' nici urat (dar cu o basca de "come to mama"), nici tanar da' nici batran, nici sanatos da' nici pe moarte, nici...
Si i-au compus unele replici pentru fata lui sarcastica de i-as pupa pe frunte cand i-as intalni!

Acu' tre' sa recunosc ca introducerea a fost cam lunga pana sa ma hotarasc sa ajung la ce mi-a placut asa de tare in episodul pe care tocmai l-am servit.
Cica erau ei doi pustani, frati de-a dreptul, nici unul trecut de 16 ani, iar partea trista in toata combinatia era ca unul avea leucemie si era usor pe moarte. Normal, fratiorul era compatibil pentru niscaiva donare de maduva dar au cam intervenit complicatii si a ajuns si el prin apropierea doamnei cu coasa. Ideea de baza era ca primul l-ar fi putut salva pe cel din urma prin sacrificiul suprem...
Booon! Pana aici nimic spectaculos, dar sa-l asculti pe simpaticul doctor cum ii explica pustiului pe moarte cum si-ar putea salva fratele, e festival... Jur ca a fost un dulce... Suna ceva de genul:
"Medicamentele nu vor ajuta. Esti pe moarte. Nimic nu va schimba asta... 15 ani petrecuti pe planeta asta doar in suferinta... Sa mori inainte sa apuci sa conduci o masina, sa scoti sutienul unei fete, sa bei o bere... Sunt multe lucruri intr-adevar bune pe care nu le-ai facut. Dar viata ta nu trebuie sa fie fara sens. Poti sa-ti salvezi fratele!"

E tragic si e comic, e el, House, Greg House... Si-acum spuneti si voi: nu-s baieti isteti scenaristii aia care intr-o singura propozitie aproape ca au definit, complex - as spune, lucrurile importante din viata unui barbat?! Ho, stiu ca ar mai fi cateva, nu multe, dar totusi... Eu imi scot casca...
Mda, stiu, stiu,... si voi ati gandit propozitia aia doar ca nu ati exprimat-o. La ingineri e de inteles, ca-s baieti destepti dar se exprima greu, dar ceilalti? A... de lene...

Daca ar fi sa le pun in ordine, in mod cert condusul masinii a fost primul "lucru cu adevarat bun" care mi s-a intamplat, si asta fiindca taica-meu m-a lasat de pe la 6 - 7 ani sa conduc masina pe coclauri, la tara. Dar sa nu mai ziceti la nimeni; ramane intre noi. Pe locul doi ma jur ca nu stiu care a fost, berea sau sutienul, si nu fiindca nu as fi dat importanta, dar s-au petrecut cam in acelasi timp si nu am scrijelit in nici o scoarta datele exacte.

Condusul masinii a ramas placere pana in ziua de azi, berea am schimbat-o cu Jack dar mai sunt zile in care-mi racoreste suflarea, cat despre fete...
Daca in seara asta nu as fi stat privind minute-n sir, poate chiar ore, in doi ochi de care nu ma satur, mai mult ca sigur n-as fi scris nimic. Dar uite ca viata, chiar daca in picaturi, are si parti extraordinare si nu e totdeauna de rahat asa cum era cea a pustiului din film.

Apropos, celor care s-au bucurat ca nu mai scriu, va urez "la revedere"! Celorlalti va spun: Bine v-am regasit!