Acasa

Cu toate ca nu cred ca v-am uimit cu chestia pe care v-o spun, maine e vineri. Adica inceput de sfarsit de saptamana. Iar eu ma car, asa, usor, catre capitala Moldovei, adica spre acasa. Mda, sunteti baieti destepti, fix acolo am vazut eu pentru prima oara lumina zilei. Mai precis a mijlocului de zi. Mmm... stati sa ma gandesc daca era innorat au ba... Culmea, nu-mi amintesc.

Dar marea ghidusie la actiunea "zbor de-asupra unui cuib de cuci" e ca am sa-mi vad parintii. Stiti, oamenii aia care odata ce te-au adus pe lume se pun pe ei pe locul doi, doar ca sa-ti fie tie bine. Cei care se ingrijoreaza, se bucura, vibreaza alaturi de tine atat timp cat Dumnezeu ii mai lasa pe lume. Aceia care de multe ori consideram ca ne limiteaza libertatea, ei nedorind decat sa ne fereasca sa dam cu capul de pragul de sus. Cei pe care uneori ii consideram usor pisalogi, un pic ramasi in urma, cu conceptii usor prafuite. Acei oameni pe care, recunosc, ii sun prea rar, ii vad prea rar si carora de mult prea multe ori uit sa le zic cat de mult ii iubesc.
Stiu, imi gasesc un milion de scuze: ba ca sunt ocupat, ba prea obosit, ba prea dornic sa fiu doar eu cu mine, ba...

Mi-e ciuda pe mine de multe ori ca uit ca fara ei nu as fi fost nimic, nu as fi existat, n-as fi ajuns unde sunt.
N-as fi stiut vreodata ce e aia ploaia si cat de bine e sa te sarute cu stropii ei, n-as fi aflat minunea iubirii si nici agonia unei rupturi, n-as fi trait mirarea dulce nici macar a unui singur dans cu fata iubita in brate, n-as fi stiut nicicand cum se fac ingerasi in zapada, n-as fi descoperit rasaritul, si nici apusul, nici curcubeul, nici atatea si-atatea altele. Mai pe scurt, n-as fi stiut ce-i viata.

Si mi-e ciuda ca-s constient ca intr-o zi am sa-i pierd si-atunci am sa regret amarnic toate clipele pe care le-am fi putut imparti si dintr-un motiv sau altul nu le-am impartit..
Dar maine am sa fiu acolo, acasa, acasa cu A mare, la ei, langa ei, si am sa le spun cat de dor mi-a fost sa fiu in preajma lor.

Hei, nu uitati de parinti, ca ei cu siguranta nu uita de noi nici o clipa...


Asculta mai multe audio Muzica

Recunosc, niciodata nu am reusit sa ascult piesa asta fara ca lacrimile sa-mi tulbure privirea...