Caldura mare

Ma enerveaza caldura. Dar ma enerveaza rau, nu asa. Si cum primavara asta a picat intr-o miercuri, din joia de dupa eu fac cu nervii.
Nici nu deschid usa ca sa ma teleportez spre servici si parca dau cu capul de un zid. De caldura. Zapuseala. O chestie care arde si e lipiciosa. Bleah, ma enervez si numai scriind despre minunile de senzatii pe care mi le provoaca.
Si ochii mi se mijesc ca la matele alea la care le bagi noaptea lumina in ochi. Senzatia ca transpir face toate paralele. Imi vine din zece in zece minute sa ma car acasa si sa nu mai ies de sub dus.

Ma enerveaza si desteptul ala care s-a umplut de bani cand a ghicit un costum de baie pentru musulmance. Nu putea sa faca si unul cu apa? Rece. Pentru toti suferinzii ca mine care fac cu nervii in perioada in care soarele nu mai are chef sa coboare de pe cer. Evident, de ce l-ar durea pe el in cascheta de mine?

Pfii... si senzatia aia de paine zvarlita in cuptor pe care o resimt la urcarea in masina... Face toti banii. Logic, clima isi face efectul cand parchez in fata frumoasei institutii care se mandreste ca ma are angajat. Si iar cald! Imi vine sa o iau la fuga. Spre polul nord.

Dar, ca in toate cele, exista si o parte plina a paharului. Care are grija de simtul meu artistic, de aplecarea mea catre frumos. E niste fetite pe strazi mai fratioare, si aici ma refer la alea care au si oglinda acasa, care te fac sa-ti zburde mintea oriunde altundeva decat la caldura oribila. Si e imbracate, mai tata, de mari stilisti, de-aia care reusesc ca din ceva mai putin material decat a intrat in cureaua mea sa le creeze vestimentatia... Si e prietenoase unele din ele. E fete bune, si aici intelegeti ce vreti voi...

Hmmm... Ma mai gandesc daca sa fiu foarte strict in a eticheta vara... Ca nici la plaja nu e rau daca berulele te hidrateaza... O singura nedumerire am: nu poate sa se uscheasca soarele si fetele sa-si pastreze costumatia?