Old friends, old no 7
>> 20 mai 2009
N-apuc eu prea bine sa-mi deschid ochii de dimineata intr-o incercare dureroasa de a ma impreteni cu o noua zi de munca, ca suna telefonul. Cred ca mi-as dori de multe ori sa ma intorc in vremurile cand celularele nu existau nici in faza de proiect... Sa nu ma intelegeti gresit, sunt folositoare in ceva cazuri, dar altadata ma cam scot din minti.
Dar revenind la zbarnaitul din zori si trecand peste "placerea" de a dibui mobilul prin zona, de data asta mi-a placut ca am posibilitatea comunicarii. Era un prieten care ma suna din aeroport... -Hello amice, ghici ce fac? -Hmm, astepti avionul de Londra. -Bravo , prietene, dar... CE fac? -Pai... bei o cafea? A... Stai asa. Urmezi ritualul si te imprietenesti cu un Jack!"
Da, da... Chiar despre acel Jack Daniels Old Time Old No 7 vorbesc. Pentru prieteni just Jack.
Incep sa ma intristez. Nu fiindca imi pleaca prietenii in excursie. Ma bucur pentru ei si sper sa aiba o excursie de neuitat. Ci fiindca de data asta nu merg si eu cu ei. De ani buni de zile ne-am facut concediile impreuna si pot spune ca m-am simtit extraordinar. Nici nu mai stiu cate meleaguri am batut. Cate planuri de vacanta ne-am facut. Cate zile, nopti, ore si saptamani am impartit. Aveam chiar si ritualuri. Iar cel al whisky-ului inchinat la plecarea de pe aeroport si la cazare nu avea voie sa se piarda. Si uite ca, de data asta, prietenii mei pleaca iar eu raman. Inchina ei un Jack si pentru mine dar nu mai e acelasi lucru. Imi vine greu sa nu ma intreb cand voi mai avea sansa sa-mi impart concediile cu ei. Nu pot decat sa sper ca nu voi pierde si asta.
Hei, prieteni dragi, sa va fie bine. Si inchinati un Jack pentru mine cand ajungeti in frumoasa capitala.
10 comentarii:
da frumos de ei, nu le pasa de nimic acum. iar prietenul Jack...e bun si in aeroport la plecare, si in ""beautiful saloon" (:))la Viena, si de suparare cand te certi cu bucurestenii pt un nenorocit de loc de parcare si de amaraciune ca nu ai destui bani, si de veselie ca mergi acasa....DA E BUN. ca doar nu degeaba e "prietenul" Jack
Auzi...nu ne-am vazut decit o singura data si atunci in fuga. Dar, timpul nu e pierdut! Pina atunci, ma duc sa beau un jack cu barbatul meu, in cinstea vremurilor bune:) Cu 2 cuburi de gheata!
petriana
imi vine sa zambesc cand ma gandesc la "biutiful salun" si la caietelul in care trecea fiecare ce lua dintr-un frigider. din fericire, sau mai bine zis din pacate, voi mai avea multe ocazii sa-l sorb pe Jack in frumosa Viena
fifi,
ai dreptate: o singura data e prea tarziu... dar pana atunci, ma-nclin si-nchin si eu un pahar
doamne, ce bine mi-ar prinde un jack astazi :D
E trist, chiar daca in tot decorul intunecat, intr-un colt, timida, apare si o pata de speranta.
ps.Nu imi place cuvantul anonim!
Nadina,
sa stii ca nu e chiar asa de rau nici daca te cinstesti de una singura.
Ina,
nici eu nu ma dau in vant dupa chestia cu anonimul :)
Ai sa razi NAdinescu, dar l-ai ratat cu putin! Era inchis in dulap :)) A fost rau... :))
Man uel, dupa cum, cel mai probabil, stii deja, la fel cum Jack il bate pe Jim, si Viena o va privi mereu de sus, pe Londra. :) Si asta nu pentru ca e mai frumoasa!
Locatia conteaza putin. Prietenii cu care te afli acolo, mult!
exactly my point. ;)
Trimiteți un comentariu