Primele randuri

M-am intrebat de multe ori de ce nu mai scriu. Cand eram mic iubeam stilourile, si pixurile, si mai putin creioanele, dar scriam. Scriam povesti despre lucruri pe care credeam ca nu le-au mai gandit si altii, scriam scrisori catre parintii mei, scriam prietenilor care nu erau aproape.
Apoi am crescut si mi-am pus sufletul in scrisori de dragoste...
Azi nu mai scriu decat mail-uri, rar sms-uri si urasc lipsa de "parfum" a textelor virtuale, lipsa de "timp" pentru a mai pune ganduri pe hartie.

Gandesc dezordonat, scriu pentru mine, si-mi vine sa strig dupa ajutor; ajutor de la cine?
De la horoscop citire: "In partea a doua a zilei, plecati intr-o calatorie neplanificata. Pare sa fie o deplasare in interes personal, care va reprezenta inceputul unei ascensiuni in activitatea profesionala." Ce tampenie; de-abia m-am intors dintr-o calatorie in interes personal si nu, nu a reprezentat o ascensiune... si nu are legatura cu profesia.
De ce scriu, ma intrebam pe la-nceput? Fiindca ma simt lovit de tristete si nu stiu altceva sa fac pentru a-mi muta gandurile in alta parte. E aprilie si cica-i primavara; la mine e viscol si soarele s-a pierdut pe undeva. De ce e atat gri si negru in partea mea de cer? Autosugestie? Viziuni de om lipsit de optimism? Care-i adevarul despre lumea asta? Adevarul ca trist ultimatum? Adevarul ca verdict?
"Adevaru-ti? Nu, Adevarul, si vino cu mine sa-l cautam. Pe-al tau, ti-l pastreaza!"
Daca inchid ochii "vad" ce nu vreau sa vad, daca-i tin deschisi... Doamne, nici nu mai stiu ce mai simt, nu stiu cum sa reactionez, situatii limita, ce-s alea, e atunci cand ti-e pielea in joc, mie mi-e in joc sufletul. Al naibii joc!
Candva eram sigur pe viata mea... A fost odata ca niciodata... Acum mi-as baga creierul in masina de spalat si l-as lasa acolo pana ar iesi toata negura din el. Vreau si eu o raza de soare! Va rog, dati-mi si mie putina caldura!
Ma uit la ce scriu si ma-ntreb daca-s eu... Cuvinte alandala, propozitii cu sau fara noima. Sunt suparat pe viata si-s suparat pe mine. Ce mi-a dat viata mie? Dar eu ce i-am dat? Cineva imi spunea demult ca singura previziune adevarata care se poate face la viata e ca-i total imprevizibila, nenorocita!

Scriind mi-a fost mai bine cateva minute. Tot ce cade trebuie sa se ridice... Si sa nu uit: azi e prima zi din viata care mi-a ramas ! O viata cu un cer senin, mai indraznesc sa sper...