Cu ochii pe ecran

Aproape c-am ajuns roboti si unele lucruri le facem cu o dedicare care ar merita o cauza mai buna. Televizorul. Stiti, chestia aia pe care o pornim de cum calcam in casa si la care renuntam cand picam de somn.. Vanzatorul de iluzii. De iluzia binelui prin comparatie. Mai ales prin comparatia cu ce vezi "la ora 5". Dar daca stai sa te concentrezi macar putin, nu e greu sa realizezi ca totul e marketing. Vanzare de ceva, de orice. Ca in reclama aia cu piticii si creditul lor pentru orice. De vise, de imagine, poate si de putina realitate... Putina fiindca tot timpul e impodobita de niste baieti care vor... sa vanda. Si atunci cum de se poate ca o dorinta asa de mare sa duca la... nimic. Si nu, Doamne fereste, nu ma refer la emisiuni, la stiri, la... ce-o mai fi. Ma leg de modul de promovare, la acea chestie care ar trebui pe mine sa ma faca sa-mi lipesc ochii de ecran la o ora anume.
Ma uit cum isi promoveaza unii emisiunile si parca m-ar invita sa ma car la plimbare, la o bere, ca oricum nu e interesant ce difuzeaza ei. O fi murit inspiratia sau doar inspiratii? Se angajeaza sculeri-matriteri la departamentele de promo? E greu sa gandesti? E obositor? Sau s-a blazat artistul, sau cum s-o mai fi automangaind cei ce produc... nimic. Oi fi eu blazat sau cum ati vrea sa-mi spuneti, dar cert e ca unii chiar stiu meseria asta. Si nu pot sa cred ca o singura televiziune i-a adunat pe toti. Mai oameni buni, vreau sa am si eu tabieturi. Vreau si eu sa cumpar ce aveti voi de vanzare. Promit sa devin un cumparator fidel! Dar pentru asta e musai sa faceti ceva pentru mine:
Rupeti-va si voi cateva secunde din viata, deschideti un browser si, in frumosul motor google, pictati cuvantul "trailer". Cine stie, poate va vindecati de suficienta si maine nu ma mai trimiteti la bere...