Leapsa.. din nou

O mica prietena de-a mea e trista. Si nu pot spune ca nu-s empatic. Doar c-as fi vrut sa stie cum sa faca ca sa nu regrete acum..
Eu cred ca nu m-am rupt de copilarie. Si-acum fac lucruri ca atunci cand eram pusti. Si-mi place. Imi e bine. Si sper sa nu se schimbe niciodata asta... macar asta. Caci altfel, viata da si-n mine, cum da in fiecare dintre noi. Iar daca toata treaba ei e sa dea suturi, eu de ce n-as putea sa-i rad in nas, macar din cand in cand, ca atunci cand eram pusti?

Cat despre Paste.. Am fost un privilegiat pana acum si tot timpul am fost liber de sarbatori. Acum am avut si "privilegiul" de-a afla cum e sa fii singur in astfel de ocazii. Nu ma plang. Eu am vrut sa fie asa, iar singurul regret e ca nu mi-am servit singuratatea mult mai de mult... E vina mea. Si pe de alta parte, tot ce nu te omoara te face "Hard to die"...

Iar pentru tine, mai mica mea prietena: capul sus!