Cum iti cladesti cariera

Vrem sau nu, la un moment dat trebuie sa stam pe picioarele noastre si sa parasim "cuibul". Si pentru asta suntem pregatiti de la inceput, cu ceea ce ne-nvata ai nostri acasa, educatorii, invatatorii, profesorii.
La cresa am fost, dar in afara ca imi placea mult de o fata si ca refuzam sa raman in frumoasa institutie daca ea lipsea, nu prea am amintiri. In schimb "vad" ca ieri prima zi de gradinita.
M-am trezit devreme, ceva mai devreme ca de obicei ca, vorba aia, trebuia sa ma "aranjez". Stiu ca aveam o camasa cadrilata, noua nouta, si un papion semet, si el la fel de nou. Ma simteam atat de mandru ca nu mai sunt un mucos de la cresa, ca am stat ca pe ace pana ce mama mi-a pus pachetelul cu mancare, un caiet, ceva creioane si mi-a zis ca sunt gata. Aaa... am uitat sa va spun ca negociasem si castigasem dreptul de a ma duce singur la gradinita, fara sa ma duca cineva de mana... ca pe copiii mici. Am zbughit-o pe usa si am ajuns afara, m-am dus frumos la trecerea de pietoni si am privit in stanga, in dreapta, asa cum invatasem. M-am uitat spre balcon unde stiam ca-i mama, i-am facut cu mana si, cu ochii tot la ea, mi-am continuat drumul. Imi urla si-acum in timpane un zdranganit metalic ce se vroia "claxonul" unui tramvai, un tramvai din ala amarat care de-abia se misca... Am inghetat si apoi m-au trecut toate apele, iar urmatorul lucru pe care mi-l amintesc e ca eram latit pe trotuarul celalalt.... Am fugit si m-am impiedicat, ghiozdanul a aterizat la cativa metri in fata mea, camasa cea noua dadea senzatia ca o am de-o viata iar pantalonii ar fi bagat in boala pe orice smecher de azi, asa trendy erau rupti. In genunchi. In cel drept...
N-am avut curaj sa ma mai uit inapoi si n-am mai mers niciodata singur la gradinita.

Una peste alta, chiar daca la inceput m-am impiedicat, am prins drag de invatatura, vroiam continuu sa stiu mai mult iar prima mea dragoste au fost cartile. Citeam mult, aproape nu mai faceam altceva si cel mai mult iubeam orele de la biblioteca.
M-am dus la o facultate tehnica, pentru asta simteam atunci ca sunt facut, dar am tradat-o pentru jocul cu imginile. Asa ma joc si acum, din asta traiesc, dar ce e mai important pentru mine e ca fiecare pas facut in cariera a fost sustinut doar de munca mea si de felul cum am stiut sa o fac.

Nu stiu altii cum sunt...