N-aduce anu'...

Da, da, nu vreau să plictisesc pe nimeni cu știința mea în ale proverbelor... Ați citit titlul și v-ați edificat!
Dar hai să încep cu începutul. Debutul ăstei zile în afara faptului că m-a făcut să mă întreb ce a fost în mintea mea când mi-am ales formidabilul job în care prestez, nu dădea nici un semn că-mi va aduce ceva nou în viață. Și totuși...

Am făcut ochi cu greu, și, probabil cu o față lipsită de gânduri, mi-am căscat ochii înspre telefonul care-și urla alarma... Mare lucru nu am înțeles în primele secunde, dar apoi mi-am adus aminte că e ziua lu' națiunea și eu am fost desemnat să aduc prin eter ceva din minunatele manifestări dintr-un anumit colț de țara... Am țâșnit cu viteza melcului spre duș iar apoi cu cheful câinelui de a linge sare am urcat în mașină... nu chiar după ce am ieșit de la duș...

Cât de frumos au ba a fost pe la Alba Iulia, dacă erați așa de curioși ar fi ajuns să vă deschideți televizoarele, iar eu nu am nici un chef să vă spun chestii care le-ar putea afla oricine. Spuneți-mi cum vreți, cu condiția să nu mă înjurați pe blog că renunț brusc la prietenia ce nu ne leagă...

S-a făcut relativ târziu când am ajuns din nou acasă, mi-am turnat un whisky nașpa ca să închin pentru ziua nației (nașpa fiindcă nu aveam unul mai bun, nu fiindcă nu merita evenimentul), mai frec mâța mițel în stilu-mi caracteristic când sună telefonul. Mi-a atras atenția, nu de alta dar la cât de sociabil sunt și luând în considerare și alte chestii recente, e lucru rar... Unknown number... În gândul meu mi-am spus "Ia mai date-n...", dar curiozitatea m-a împins să răspund... Nu era legătura proastă, doar că jmecherul de la capătul celălalt de linie avea un glas de mi-am zis că o viată a servit la micul dejun numai scaieți...Și mârâie ceva în engleză, ba nu, în americană, de baltă, de lac, de ocean sau de ce o vrea el să fie, mai mult un esperanto pentru urechile mele gingașe... Noroc că și eu am invațat limbi străine când eram la pescuit, adică pe baltă, și cred că ceva am priceput din ce încerca să exprime. Partea cu "La mulți ani!" am prins-o din prima, dar de ce mușchii mei îmi zice asta, mi-a luat ceva clipe de frecuș al neuronilor, și mi-a ieșit: cică pentru ziua noastră, a românilor... Îi zic că merci, gândindu-mă la toate radiourile care au în program glume de mare rahat și la toți prietenii mei care și-ar dori să mi-o tragă azi, dar jur că nu mi-a ieșit nimic. Îmi zic că-l las pe ăla să abereze cât vrea, să-și facă numărul, și m-oi prinde eu într-un final...

Buei, știți care-i șmenu? Eu nu m-am prins, el a zis cuvinte care m-au pus pe gânduri, și nici mai mult nici mai puțin mi-a propus un job, ca să mă exprim la fel ca el, undeva la dracu'n praznic pe harta lumii ăsteia, și totul doar fiindcă ce am făcut eu după ce m-am trezit în dimineața asta a ajuns în fața ochilor lui... Mi-a dat date de contact, tot ce mișcă, ca să mă conving că nu e o glumă proastă. Mi-a dat si-un dead-line...

Dar, ca să fiu și eu ca o reclamă de acum câțiva ani de la MTV, am sa vă spun că postul ăsta l-am scris doar pentru a mă lăuda că am început să scriu o carte... Despre ce? Vă spun în cazul în care o și duc la capăt! Până atunci, luați de aici o melodie care mă face să mă gandesc serios la oferta mâncătorului de scaieți; așa-mi închipui eu că se cântă pe-acolo...

By the way, La mulți ani!!! compatrioții mei de azi! E 1 Decembrie!


JULIO IGLESIAS - Ella
Asculta mai multe audio Muzica