Black-out
>> 21 decembrie 2009
N-au fost puţine momentele în care mi-aş fi dorit să arunc o privire în viitor pentru a-mi da seama cum se va răsfrânge un gest, o dorinţă,o hotărâre luată azi, într-un viitor nu neapărat îndepărtat. Şi mă mai întrebam când făceam exerciţiile astea, cam cum aş reacţiona dacă aş putea să văd peste timp. Corect, aici ar fi apărut o problemă elementară, şi anume ar fi fost necesar să ştiu cu exactitate dacă viitorul odată conturat mai îmi oferă şansa ca, în caz că nu îmi place, să schimb ceva la el.
Cu toţii avem momentele noastre de neâncredere, de frică crudă care parcă ne spintecă măruntaiele atunci când facem un lucru care ne-ar putea da peste cap viaţa. Şansa de a alege e şansă sau neşansă? Chiar alegem sau suntem doar roboţei pe şinele noastre care duc în acelaşi punct? Chiar stă-n puterea noastră să facem ceva sau doar urmăm o cale trasată de o putere mai presus de noi? Mai mult ca sigur că toţi cei ce nu au devenit încă plante sau nu suferă de suficienţa muşchilor lor, şi-au pus măcar odată genul ăsta de întrebări.
Şi dacă am primi răspunsul, împreună cu capacitatea de a privi în viitor? Ar fi carnaval pe străzi sau sinucidere în masă?
Ştiinţa că eşti marionetă iţi mai dă voie să ai vise?
Fără vise, oamenii pot exista?
De-a fost sau nu lungă introducerea am să las la aprecierea oricui. Fapt e că atunci când am prins de veste că s-a turnat un serial pe ideea asta mi-am zis că e musai să-l văd. Tot timpul mi-a plăcut să văd cum gândesc alţi oameni, normal, după ce am reuşit să mă definesc pe mine, să văd care sunt motoarele care le dau forţa de a înainta prin viaţă, care le sunt valorile şi peste ce ar putea trece fără vreo urmă de regret. Şi să văd cum reacţionează în situaţii limită, în momentele în care, forţaţi de viaţă, trebuie să facă ceva. Rămân oamenii de până atunci sau sunt îngenunchiaţi de-o hotărâre?
137 de secunde întreaga lume a rămas fără cunoştinţă şi fiecare individ şi-a văzut viaţa de fix peste şase luni. În momentul "stingerii" douăzeci de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. După trezire o lume întreagă era profet. Saltul în viitor era pedeapsă sau dar? Oamenii mai reuşesc să trăiască viaţa de zi cu zi normal, sau, după caz, încearcă să ajungă sau să fugă de acel viitor?
Dorinţa mea nu e de a vă povesti un film, ci doar de a vă spune că merită văzut, după părerea mea. Iar jocul cu propria viziune asupra vieţii la care vrând nevrând te-ndeamnă, merită jucat şi el.
Flash forward e numele serialului iar mai jos puteţi arunca o privire nu în viitor, ci doar peste trailerul lui.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu