Poate

De doua zile incoace ma trezesc de parca as trai viata altcuiva, in nici un caz a mea. Ma uit in jur si parca ma simt strain in propria casa, parca si masina e prea mare si ma simt stingher in ea, colegii parca-i stiu dar totusi nu ii cunosc, orasul e cel in care traiesc de mult si totusi par sa nu il fi vazut inainte.
Ma uit in oglinda, parca sunt eu, dar nu ma recunosc, inchid ochii si ma uit in mine si nu gasesc decat un gol...
Astazi e 13, "lucky number thirteen", iar eu nu ma simt norocos. Poate e din cauza ca am mai pus un an in calendarul vietii mele si l-am aniversat departe de tot ce iubesc, poate e fiindca vin sarbatori ce nu le voi sarbatori, poate e din cauza toamnei care imi imprumuta din tristetea ei, sau eu ii imprumut ei din tristetea mea... Sau poate e fiindca nu mai pot zari mai departe de bariera zilei de maine... Poate...

Aici m-a prins ziua mea. Arata aparte, berea era buna, mancarea servita pe o terasa de la 3200 m era ok si ea, doar ca sufletul nu-mi era capabil sa simta ceva din frumusetea din jur. Dar, vorba cuiva: "Smile, even if it's a sad smile, because sadder than a sad smile is the sadness of not knowing how to smile"...