Atinge-mă !

Mă-ntreb la ce îmi folosește blogul ăsta și-mi spun că e un fel de comunicare unilaterală, ca să nu mă apuce vorbitul de unul singur și să mă adune ceva băieți de pe stradă c-o ofertă generoasă de cazare fără plată într-un așezământ în care la cămăși mânecile sunt ceva mai lungi... Acum să nu trageți pripit concluzia că mă ucide dorul de a povesti de dragul poveștilor, că ați da-o cu oiștea în gard. Dar cum mă doare mintea de cât se zbate săraca să găsească soluția unei minime normalități în viața mea, soluția la un strop de liniște, îmi vine să îmi mai mișc degetele pe taste, din când în când, fără pretenția de a emite judecăți de valoare. Și la urma urmei, îmi scriu mie, și-apoi cu mirare citesc cele scrise când ulterior deschid frumosul blog, cam cu aceeași mirare și bucurie cu care își citea Mr Bean felicitările ce și le trimitea de unul singur de sărbători.
Auci, apropos, vin sărbătorile... Trebuie să cumpăr și eu ceva vederi ca să am ce primi de Crăciun și Anul Nou ! Vedeți la ce-i bun scrisul? Tastezi și-ți vin idei de cum să faci ca să atingi fericirea supremă. Cu toate că, dacă mă gândesc bine, nici nu știu cu ce se mănâncă aia. Poate nu mi-am luat carnet pentru ea sau poate ar fi trebuit să dau ceva examen... Sau poate trebuia să dau șpagă destinului... N-am idee și azi nici nu-s dispus să-mi caut răspunsuri!
De la cap și pân' la coadă, m-am apucat să pictez minunatele fraze după ce m-a rupt oboseala în așteptarea finalului unui film. Ei na, mă scuzați, recunosc ca îl vad a doua oară. Că și el, domnul film, și eu, cel ce mă-nclin, suntem ceva mai vechi prin zonă drept pentru care ne-am permis să facem cunoștință cu ceva jde ani în urmă. Partea tristă în șmecheria asta e că pe cat de mult mi-a plăcut prima dată, pe-atât de tare era să-mi rupă fălcile din cauza căscatului de data asta. Poate am devenit eu insensibil sau poate mi s-a rupt coarda ce mi-a vibrat atunci, dar bag mâna în foc că-n tinerețe erotismul filmului și-a pus amprenta în mintea mea, pe când acum, căutând doar ideea, mi-am zis că realizarea e cam un fâs. Altfel, ideea în sine, o găsesc interesantă și demnă de luat în seamă.
Dar vai, din nou greșesc și-mi uit bunele maniere.. Orchid... Wild Orchid ! Despre el e vorba.
Revenind la ideea de care ziceam, e expusă într-un simplu schimb de replici, și alea scurte:

-Atinge-ma, glasuiește domnița.
-Îmi este doar frică... că vei dispărea, zice masculul.

În cazul în care n-ați priceput unde e șpilu', vă rog din suflet să nu mă întrebați pe mine. Nu de alta, dar răspunsul m-ar întrista prea tare...

Și fiindcă filmul, pe undeva, conține ideea de iubire, ascultați o piesă găsită de mine azi. Ar putea să vă placă.




P.S. Dacă simțiți nevoia de a arunca o privire în voi, citiți rândurile Gabrielei de pe blogul lui Octavian Paler (http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/puterea-de-a-indraznide-a-credede-a-iubi-fara-masura/). Da, acel Octavian Paler care spunea: Voi care după ce vă întoarceți acasă, și după ce ați închis ușa spuneți "Bună seara", voi nu știți ce înseamnă să intri pe o ușă tăcând.(Singurătate) Noapte bună.