Cabral, Cabral...

Hmm.. Lumea plange si deplange prin blogosfera.. Tristete mare si mare mirare a lumii in care ne invartim efemer. Tristete ce se revarsa din ultimul post la lui Cabral si mirarea ca oamenii sunt neoameni..

Sincer, din "Iarta-ma, copila mea", mi-am dat seama ca baiatul asta e un las. Si nu ar fi nici o problema, ca doar sunt o gramada, dar nu-mi vine sa cred ca lasitatea lui e intr-atat de mare ca ii atinge propria pustioaica. Aaa... e mai simplu sa spui "iarta-ma" decat sa faci pe dracu-n patru pentru binele copilului tau? O fi!..
Dar daca din vechi stramosi toti au stiut ce naspa e sa fii facut cioara, faci un copil doar ca sa ai cui sa ceri iertare? Vrei sa tina el lumea pe umeri si sa-si mai si sustina tatal care depune armele?

Mai Cabral, da-o'n masa de treaba! Fii barbat! Daca nu pentru tine, macar pentru pustioaica ta! Te doare pe tine capul de toti tampitii din lumea asta!? Azi e minunata zi in care ai aflat ca gibonii pe langa ca plimba masini de fitze, isi intind tricourile Mucci pe bardihanele gretoase si aerisesc kilograme de aur sub forma de talangi la gat, mai si grohaie? Incercand cu greu sa formeze propozitii simple? Lipsite tot timpul de inteligenta?
Baga-i pe toti cretinii acolo unde merita sa intre si tine capul sus! Râme exista peste tot si puteai sa ai orice culoare la piele, ca tot te impiedicai de ele. De lasat fruntea-n pamant, poate oricine... Hai, nu te mai smiorcai, ca nu tu esti copil!